[Moroco]

În prealabil postat de Iorest

Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel capitolul 15


40. Sunt şi trupuri cereşti şi trupuri pământeşti; dar alta este slava celor cereşti şi alta a celor pământeşti.
41. Alta este strălucirea soarelui şi alta strălucirea lunii şi alta strălucirea stelelor. Căci stea de stea se deosebeşte în strălucire.
42. Aşa este şi învierea morţilor: Se seamănă (trupul) întru stricăciune, înviază întru nestricăciune;
43. Se seamănă întru necinste, înviază întru slavă, se seamănă întru slăbiciune, înviază întru putere;
44. Se seamănă trup firesc, înviază trup duhovnicesc. Dacă este trup firesc, este şi trup duhovnicesc.
45. Precum şi este scris: "Făcutu-s-a omul cel dintâi, Adam, cu suflet viu; iar Adam cel de pe urmă cu duh dătător de viaţă";
46. Dar nu este întâi cel duhovnicesc, ci cel firesc, apoi cel duhovnicesc.
47. Omul cel dintâi este din pământ, pământesc; omul cel de-al doilea este din cer.
48. Cum este cel pământesc, aşa sunt şi cei pământeşti; şi cum este cel ceresc, aşa sunt şi cei cereşti.
49. Şi după cum am purtat chipul celui pământesc, să purtăm şi chipul celui ceresc.
50. Aceasta însă zic, fraţilor: Carnea şi sângele nu pot să moştenească împărăţia lui Dumnezeu, nici stricăciunea nu moşteneşte nestricăciunea.
51. Iată, taină vă spun vouă: Nu toţi vom muri, dar toţi ne vom schimba,
52. Deodată, într-o clipeală de ochi la trâmbiţa cea de apoi. Căci trâmbiţa va suna şi morţii vor învia nestricăcioşi, iar noi ne vom schimba.
53. Căci trebuie ca acest trup stricăcios să se îmbrace în nestricăciune şi acest (trup) muritor să se îmbrace în nemurire.
54. Iar când acest (trup) stricăcios se va îmbrăca în nestricăciune şi acest (trup) muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci va fi cuvântul care este scris: "Moartea a fost înghiţită de biruinţă.
55. Unde îţi este, moarte, biruinţa ta? Unde îţi este, moarte, boldul tău?".
56. Şi boldul morţii este păcatul, iar puterea păcatului este legea.
57. Dar să dăm mulţumire lui Dumnezeu, Care ne-a dat biruinţa prin Domnul nostru Iisus Hristos!
58. Drept aceea, fraţii mei iubiţi, fiţi tari, neclintiţi, sporind totdeauna în lucrul Domnului, ştiind că osteneala voastră nu este zadarnică în Domnul.

Frumos, bun si adevarat graieste si scrie sf.Ap. Petru si Pavel dar Ioan, Fiul Mariei Fecioara, parca-i intrece la toate capitolele.

Ce va fi dupa morate? Plans pentru ca nu poti raspunde cinstit Domnului: pentru ce n-ai crezut, pentru ce nu crezi, pentru ce Ma prigonesti, pentru ce minti pentru Mine ocarand pe drepti cu toate minciunile ca sa aduci jertfe nebune, pentru ce te tot te lauzi, acuzi, te dezvinovztesti, urasti, te razbuni... pentru ce nu MA IUBESTI?

Dupa moartea intaia si a doua, dupa (necredinta, lepadare-tradare, intoarcere in lume la pacate) reincepe circul, nebunia: ipocrismul, rautatea, chinul si culmea e ca toate prostiile si rautatile tale iti par bune, gustoase, frumoase, drepte pentru ca-ti plac mult daca-s ale tale. Nu-ti dai seama ca e tzeapa si le ceri mereu cerand sa devi si tu un mare tzepuit tzepuithoror care se inchina la cea mai mare si mai tare porunca a tartarului inaltzata in babilonul cel mare. Nu poti sa nu o faci daca e mare si tare desi e o porunca nebuneasca innebunitoare. Iti baraie mustele-cainesti, serpii porci de caine lup lilieci zburatori, a eliberare de ”stress” si te subordonezi cat ai clipi implinid porunca terorista a idolului transmisa din nevazutul negrait necunoscut ca sa fie mai bine crezuta si din ascuns devi brusc uneltist suparat, dezbinator negationist, pasager in ”trenuletul groazei” plin cu transgenderi calzi, prost viclean-naiv care se indoieste mereu de Dumnezeu ca sa afle si sa adune stiinta si cunoastere ca omul ”feciorelnic” curios de pacate proaspete si apetisante jucandu-se ca personajele celebre lumesti, ca toti desfranatii gLumii, cu gonflatia umplerii bulhUlului iseEgoist autoinaltat ca un balonash sferic de sapun la intelepra si intelepciuma rosie din norul bolborisitor al mortilor si gozilelor avand o mare iubire si placere de sine insusi care motiveaza orice cu gustul si simtul ”bun” al pacatului tzepuindu-te ca sa-l iei de bun si sa crezi aluatul fariseilor ipocriti si lasi, adica sa crezi ca datul la satana e adevarata solutie sigura a scaparii de orice rau.

Nu altora le cer sa se pocaiasca ci noi insine ne pocaim si ne umilim pentru dragostea crestina a Domnului Iisus Hristos Cuvantul, adevaratul altar al tuturor jertfelor bineplacaute si binecuvantate.

Din pacate unii abea dupa moarte o sa-si dea seama ca si-au pierdut toata viata neascultand, neiubind pe Dumnezeu, mancand, band, strangand averi si terorizand pe altii ca sa faca si ei la fel, sa fie darnici si sa imparta tzepe si aluat de ipocriti, desertaciuniuni de hahalere smintite!