Cred ca s-a mai discutat aceasta problema, despre ceilalti care "vor arde in iad". Nu putem noi sa stim ce se va intampla cu cei de alta credinta. Insa credinta pe care o are cineva dezvaluie genul de relatie pe care o are cu Dumnezeu, ca si eficienta ei. Este intelept sa pastrezi tot ceea ce au transmis inaintasii fara sa adaugi (cum au facut catolicii) sau fara sa scoti (cum au facut protestantii) ceva.
Mantuirea are in ortodoxie sensul de indumnezeire, omul devine "vas al harului". La judecata se cerceteaza in ce masura ne-am facut asemenea lui Dumnezeu, in ce masura harul lui Dumnezeu a fost lucrator in noi. Scopul vietii crestine este dobandirea Duhului Sfant (Sf. Serafim de Sarov), cine nu-L are nu va trai fericirea vesnica. Judecata este o constatare a starii omului, a induhovnicirii sale, nu o chestiune de apartenenta formala la o credinta.
Din acest punct de vedere, nu toate credintele sunt la fel de eficiente, iar unele sunt chiar daunatoare.
Majoritatea oamenilor nu vorbesc din experienta cand se refera la astfel de probleme. Exista insa si acei putini care au ajuns la deosebirea duhurilor. Cand un sfant ca Ignatie Brincianinov spune despre caile catolicilor practicanti de meditatie ca sunt gresite, eu unul il cred. Asa au invatat sfintii Bisericii mereu (cititi Filocalia). etc
Eu sunt convins ca la Dumnezeu nu exista nici cea mai mica urma de nedreptate sau de partinire. Fiecare va primi ceea ce merita, ceea ce s-a pregatit sa primeasca de la Dumnezeu. Dumnezeu vrea sa daruiasca harul Sau tuturor, dar nu toti oamenii sunt pregatiti sa-l primeasca. Aici intervine curatia credintei. Cei cu credinte gresite nu se fac apti pentru a primi harul. Criteriul ultim de receptare a harului il gasim in Scriptura: "Dumnezeu celor smeriti le da har, iar celor mandri le sta impotriva".
In opinia mea, catolicii care cred ca Hristos si-a pus pe pamant un loctiitor, care are mari puteri si un rol in obtinerea mantuirii, acestia gresesc. Ca si atunci cand cred ca Dumnezeu cere satisfactie, sau ca omul are merite inaintea lui Dumnezeu. Toate acestea sunt semne ale unor conceptii gresite despre Dumnezeu si despre relatia omului cu Dumnezeu. Credinta gresita se traduce printr-o stare de opozitie fata de har, care nu vine acolo unde gaseste minciuna si mandrie.
La fel despre protestanti. Conceptia lor despre un Dumnezeu arbitrar, care predestineaza din vesnicie pe unii pentru iad si pe altii pentru rai, este un semn al ignorantei lor duhovnicesti. Ca si refuzarea sfinteniei, de unde se vede ca nici un protestant de la Luther incoace nu a atins-o. Pomul se cunoaste dupa roade. O credinta care nu are sfinti reali, ce putere are? Una diminuata.
Nu stiu daca un catolic sau un protestant nu se vor mantui, dar cred ca locurile cele mai de frunte din rai vor fi ale unor ortodocsi, ale celor care au invatat din experienta cum este Dumnezeu si ca taina inaltarii este smerenia. Numai cand omul se goleste (in sens crestin) de sine lasa loc lui Dumnezeu.
|