Citat:
În prealabil postat de cristiboss56
Deci iarasi le-a vorbit Iisus zicand: Eu sunt Lumina lumii; cel ce Imi urmeaza Mie nu va umbla in intuneric, ci va avea lumina vietii.
De aceea fariseii I-au zis: Tu marturisesti despre Tine Insuti; marturia Ta nu este adevarata.
A raspuns Iisus si le-a zis: Chiar daca Eu marturisesc despre Mine Insumi, marturia Mea este adevarata, fiindca stiu de unde am venit si unde Ma duc. Voi nu stiti de unde vin, nici unde Ma duc.
Voi judecati dupa trup; Eu nu judec pe nimeni.
Si chiar daca Eu judec, judecata Mea este adevarata, pentru ca nu sunt singur, ci Eu si Cel ce M-a trimis pe Mine.
Si in Legea voastra este scris ca marturia a doi oameni este adevarata.
Eu sunt Cel ce marturisesc despre Mine Insumi si marturiseste despre Mine Tatal, Cel ce M-a trimis.
Ii ziceau deci: Unde este Tatal Tau? Raspuns-a Iisus: Nu ma stiti nici pe Mine nici pe Tatal Meu; daca M-ati sti pe Mine, ati sti si pe Tatal Meu.
Cuvintele acestea le-a grait Iisus in vistierie, pe cand invata in templu; si nimeni nu L-a prins, ca inca nu venise ceasul Lui.
Sfanta Evanghelie dupa Ioan 8 (12-20)
|
Bine, ok înțeleg, Isus era special. Însă de ce să te cobori la nivelul celor pe care tu îi observi ca sunt limitați, nu au cum să te înțeleagă și nici să cunoască adevărul pe care îl porți? De ce să te cobori la nivelul lor și pe deasupra să-i ispitești printr-un limbaj clar ilizibil, ce stârnește doar stupoare și nu poți câștiga decât antipatia publicului ce încearca să perceapă mesajul care și așa era comunicat cu o anumită doză de obscuritate? Ca in proverbul "nu te pune cu prostul", exact așa s-a comportat Isus, mai că era să le spună direct, "da, crucificați-mă în mama voastră de proști că nu mai pot, hai schingiuiți-mă!". Eu doar așa pot să traduc această manifestare colocvială a Sa. Cu o asemenea descoperire lăuntrică, realizezi că lumea nu poate să te înțeleagă, și pe deasupra nu te afli intr-o poziție de putere în societate prin care îți poți influența convingerile, taci dreaq din gură că te belesc cei ce conduc mulțimile, plus că le oferi cel mai bun argument, nebunia! Este o narațiune ce stârnește indignarea, cum să fi atât de naiv încât să crezi că nu o să fii taxat pentru cuvintele folosite în spațiul public? Nu era mai simplu și logic să explice aceste dezvăluiri celor apropiați, care ar fi putut să înțeleagă și chiar să simpatizeze cu trăirile Sale? Ce fel de Dumnezeu este acesta care eșuează să înțeleagă relațiile feudal-psihologice ale societății? Păi mai suntem Dumnezeu sau nu mai suntem...?