[FlorinT]

În prealabil postat de Iorest

Cred că există o doză de egoism în fiecare, dar ea e exacerbată de societatea de consum care vrea să capitalizeze financiar nevoia omului de a cheltui ca să se simtă bine și să-și dea importanță personală.
Are și cel care ispitește o parte din vină.

Exact. Omul după ce este ispitit cu noi oportunități la care înainte nu visa, face ca acele nevoi și direcții inițiale să sufere destul de rapid modificări. Numai preocuparea de a rămâne ancorat in principiile și valorile lui Dumnezeu pune la treabă motorul intern numit VOINȚA, un dar mai mare la unii sau mai mic la alții, care dă puterea de a te opune bătăii vântului. Doar să fie alimentat din Canistra Duhului Sfânt și nu din cea a împotrivitorului. În plus, drumul indicat de acesta e mai mult la vale, de aceea să urci înapoi spre Hristos e mult mai greu.

De ce era România mai altruistă înainte de 1990, pt că aveau toți familii mari, locuri de muncă (siguranța zilei de mâine), spații de locuit din care nu-i executa nimeni silit, un nivel de trai aproximativ la fel.
Dacă românii nu erau altruiști nu colaborau să facă revoluția, toți care au fost în stradă atunci mărturisesc că a fost un nivel de solidaritate fără precedent care s-a stins după 89.

Mai altruiști au fost de regulă cei mici.
In lipsa oportunităților e usor să înveți de la ceilalți (tot mici) modestia și să o aplici. Dar dă-i românului ciomagul în mână și pune-l peste alții. Lucrul ăsta a fost experimentat și observat în armată (cine a făcut stagiul militar in vremea aceea știe ce zic), ori mai în urmă la colectivizare...

Nu era mai altruistă, era înțărcuită. Altruismul atât cât îl aveam era neprovocat si neîncercat. Revoluția a venit în împrejurări parcă anume pregătite (dealtfel chiar înainte să se întâmple am avut un presentiment, și am zis: unul din acea mulțime oripilată de cele ce se întâmplase în Timișoara trebuia să strige și bomba va exploda...).

Românii trebuiau să iasă din țarc (un astfel de "ceas" nu putea veni neîncuviințat de sus). Așa am putut vedea cât de aproape de Stăpân chiar vrem cu adevărat să stăm. Așa a fost și în Eden. Omul a avut ușa Raiului deschisă, a pășit în afara ei din curiozitate, ignoranță, iresponsabilitate, nerecunoștință, necredință, amăgire. Dacă Adam ar fi ascultat... să crească mai întâi "mâncând" din ceilalți pomi binecuvântați sigur ar fi ajuns (pregătit) și ziua când i s-ar fi permis și înfruptarea din Pomul Cunoștinței (cel mai probabil când ar fi ajuns într-o stare în care responsabilitatea și caracterul altruist să fi atins o dimensiune hristică suficientă dacă nu și desăvârșită) .
Asemeni unui copil căruia după ce crește și își însușește o anumită capabilitate de discernere parintele îi permite să învețe a mânui cuțitul în bucătărie, cutia cu chibrituri, etc.

Japonezii sunt sinucigași, nu cred că place asta lui Dumnezeu,
În Japonia, sinuciderea este considerată o problemă socială mare. În 2017, țara avea a șaptea cea mai mare rată a sinuciderii din OECD, de 14.9 per 100,000 de persoane.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Sinuciderea_în_Japonia

La câte prostii, rătăciri și neascultări de chemarea Divină suntem noi românii în top oare? Japonezii măcar abia deslușesc de unii singuri câteva din valorile lui Dumnezeu amestecandu-le inevitabil cu rătăciri. Dar ce scuze are românul când el se autodeclară creștin, deci și cunoscător al normelor la care este chemat să se raporteze dar procedând exact invers? Vezi corupția din țară, că doar "creștină" este și aceasta... nici unul dintre corupți nu este nebotezat, toți aparțin de o denominațiune creștină (și cam știm care îs și cele mai mari "donatoare" de specimene de această tagmă). Nici unul nu este cununat fără un naș și nu își sfârșește veacul acestei lumi neingropat creștinește. Am uitat de atitudinea Bisericii primare pe care ne lăudăm că o moștenim. În aceiași nădejde își duce traiul și cel oropsit și cel ce oropsește.

Fiecare va fi judecat după propria mâncare/încredințare (atât românul cât și japonezul) cum zice și Pavel in Epistola către Romani. Nu rătăcirile în deslușirea căii drepte îi va fi imputată omului, indiferent de calitatea încredințării se va condamna doar inconsecvența între ceea ce crede și mărturisește versus ce aplică. Altfel spus, Dumnezeu cumpănește și aprobă intenția bună din noi, (fie ea greșită din perspectiva Divină) și râvna depusă consecvent în acea direcție.

Sinuciderea nu e o onoare militară, de fapt a distrus contingentele care se puteau regrupa pt alte bătălii și care după război puteau forma familii și spori demografia, indirect au rămas multe femei fără urmași și necăsătorite din jocul ăsta prostesc al ”onoarei”.
În absolut toate războaiele s-au pierdut bătălii inițiale, uneori s-au pierdut 3-4 bătălii mari până la o victorie finală, cum era ca toți combatanții inițial înfrânți să practice auto-distrugerea așa a proasta pt o virtuală onoare de a nu pierde ?

Deci japonezii sunt tâmpiței că au o formă de rușine prea exagerată care-i face să ia măsuri drastice.

E valabil și aici ce tocmai am concluzionat mai sus. Dealtfel cât de "istețe" sau "deștepte" au fost jertfirile făcute în cruciade de exemplu... Sigur, Dumnezeu nu va pune în cumpănă ceea ce un "Gheorghe" nu putea pricepe. El va fi judecat după convingerea că face voia Domnului, cum tocmai am zis, dar cel/cei ce i-a inoculat convingerea greșită, din intenții obscure (fie ele doar ale înșelătorului sau și ale unor suflete ajunse capi/lupi bisericești îmbrăcați în blană de oaie care i s-au vândut și aliat) vor primi o judecată diferită, nu? Toți păcătuim dar nu toți cu aceiași (intenție în) inimă.

Eu cred că diavolul folosește societățile sofisticate, pretențiile prea mari și nivelul de trai ca să-i piardă pe cei care nu se pot conforma.

Subscriu.

Deci ridici într-așa măsură nivelul de trai și pretențiile că oamenii se simt mici, neputincioși, au frustrări să mai întemeieze o familie de frică că nu o să facă față, devin obsedați de perfecțiune, îi consideră pe cei de sub ei că nu se ridică la nivelul lor, se îmbolnăvesc psihic de la stres și de la cerințele de trai și fac gesturi necugetate.

Diavolul folosește cu dibăcie pe cei deja înrobiți ca să îi atragă și pe ceilalți slabi în buna lor intenție dar mici în practicarea dreptei credințe. Succesul lui satan însă, îngrămădește cărbuni aprinși deasupra capilor bisericești care nu depun râvna sau lupta potrivită pentru a contracara aceste lucrări, pentru ai proteja și întări în credință pe cei ai Lui Dumnezeu. Nu vreau să par a fi critic, dar este multă anormalitate (ca să nu o numesc corupție) de îndreptat, reforme de făcut, actualizări/precizări dogmatice care să limpezească și să liniștească sufletele celor indeciși în fața provocărilor ateiste care reușesc să amăgească tinerii iar aceștia ajung să găsească justificări așa-zis rationale de a renunța la credință. Pe acest fond decadent deci, al unei biserici anihilate atat din interior cât și din exteriorul ei se îndeamnă și încurajează tot mai mult la ruperea de anumite valori creștine.

Uneori prefer o societate vibrantă și dinamică, așa ca la ginta latină cu vorbărie, cu glume decât niște oameni încremeniți, debusolați, pe care presiunea psihică și supărările îi macină lăuntric.
Vorba aceea suntem o țară de artiști unde și un cerșetor poate avea talent actoricesc ca în Filantropica.

Stai pe pace, au și japonezii clocotul lor (vorbesc ca unul care a stat printre ei un picuț, așa cum am zis) deși sunt de acord că spiritual ei dețin un gol imens în paharul inimii lor care, cu voia lui Dumnezeu poate fi umplut într-o zi. Cât despre noi latinii, ce folos! Avem tumultul vieții care ne colorează dar și agită viața și mai avem și nădejdea vieții ce urmează acesteia. Dar dacă ne vom duce doar cu ea și actoricismul de care pomeneai în fața Judecătorului?... Câți creștini nu risipesc viața aceasta neumplându-și candelele?