Mi-e dor de tine, mama mea! de Liuba Sârbu
”Am fost la mama la mormânt,
Cu sufletul de răni, plângând.
Cam repede, îngerul meu,
Te-ai dus la Bunul Dumnezeu.
Te-ai dus fără să spui ceva,
Deși durerea te ardea,
Deși aveai sufletul plin
De suferință și de chin.
În ochii tăi vedeai curat
Că viața nu prea te-a cruțat.
Ți-a pus pe umeri un măcel
De nu te mai vedeai din el.
Noi am fi vrut să mai rămăi
Dar tu te-ai stins pe-un căpătâi,
Care adesea îți ștergea
Lacrima de pe fața ta.
Mi-e dor de tine mama mea!”
__________________
Moronc Ek Ulaș înVaț leppăd∈L UM Eju glu( fivrEhoț-șcaUsLEUz∈u=sminț∈E-=nEbUParv∈grozînș∈= pripIS∈xpuUnga+cârâmErid-fugid-logivina-stiEsin∈rEUtU-antisimțidur-lăudobasculaș-trădățol-scopbârf-tUt∈u-trufhus=altvisgrij-strescapoSS-f∈ciUkUxklacUj-ghinorokkciospădosdă-ter∈sUșefhUț-fant∈zis-progr∈xit=victiviclUadicdol t∈iasiamin∈ picUpic n facinatia gogoș∈rporkd∈luvulps sat∈ plâplaci sascapi d T sal∈faci tlaba mudara poftarmorE-pliktisU c@luatu-droghipocrițU-fakE) sascult iubimca ucemici CuvânteuL si FataTa
|