[Demetrius]

În prealabil postat de Iorest

Cine zice că e erezie, de ce n-ar fi Hristos- Dumnezeu Fiul dinaintea timpului pe care-l percepe Moise când scrie primele 5 cărți ale vechiului testament, de ce n-ar putea fi Hristos dinaintea Facerii/Genezei dacă scrie ?

Capitolul 1
1. La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul.
2. Acesta era întru început la Dumnezeu.
3. Toate prin El s-au făcut; şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut.
4. Întru El era viaţă şi viaţa era lumina oamenilor.
5. Şi lumina luminează în întuneric şi întunericul nu a cuprins-o.

Versetul [Ioan 1:5] se corelează cu [Facerea 1:3] Şi a zis Dumnezeu: "Să fie lumină!" Şi a fost lumină.

...

N-am bagat de seama la vremea postarii(acum 3 luni) acest mesaj si revin acum ca sa subliniez ca, asa cum spui, Hristosul era bine-nteles dinaintea Facerii, dar nu S-a nascut, ci era nascut din Tatal din vecii vecilor.

Cu alte cuvinte, Iisus, Fiul lui Dumnezeu, e fara de inceput, ca Tatal; El nu S-a nascut pentru ca acest S-a nascut (timpul perfectul compus) evidentiaza un fapt care s-a petrecut fara niciun dubiu in trecut si s-a incheiat tot in trecut, inainte de momentul vorbirii. In vesnicie nu se pot petrece fapte de niciun fel, ca atunci nu-i vesnicie. Daca zicem ca inainte de inceputul timpurilor S-a nascut tot este fals deoarece dovedeste ca Tatal nu era vesnic Sfanta Treime, deci nu a fost pururea Dumnezeu pana Fiul nu S-a nascut.

Insusi Tatal spune despre Sine:
14. Atunci Dumnezeu a răspuns lui Moise: "Eu sunt Cel ce sunt". Apoi i-a zis: "Aşa să spui fiilor lui Israel: Cel ce este m-a trimis la voi!"(Iesirea3,14)
Deci Tatal fiind vesnic tot vesnic este si Fiul si Duhul Sfant.

In al doilea rand, abia acum am observat ca tu corelezi la (In1,1-5) cu (Facerea1,1-3) care insa este cu totul altceva deoarece se refera la prima zi a creatiei si Fiul nu face parte din creatie; in (Fac1,1-3) este vorba de Lumina Mantuirii care e creata de la bun inceput ca scop final(ca parcurs) unic al intregii Creatii, care numai si numai prin evolutie individuala atinge perfectiunea (deci particulara, secventiala, nu integrala).