In
post n-ar trebui sa ne gandim ca postim ci ar trebui doar sa ne rugam si sa lucram
uitand de mancare si bautura cat mai mult posibil. Cand iti amintesti ca postesti fie nu mai faci altceva decat sa ”postesti” veselindu-te ca nebunul ca te omori, fie iti aminteste mereu de timp si incepi sa iti omori timpul iscodind la fete frumoase, dezgolite ca doar e primavara si cu ingrijorare prefacuta cautand cu ochii tot timpul la ceas numarand minutele si asteptand zilele si orele cand ai voie sa manci de post sau e dezlegare.
Uitati si alungati gandul sau pofta de bautura, de lichide sau de apa. Postul cat mai uscat va fereste de mersul des la toaleta unde se produce multa spurcare oricat ai fi de mare calugar.
Principalul e sa dobandim umilinta, ascultarea, smerenia smerita, micsorarea de sine a sufletului vesnic si bineinteles cautam prin rugaciune si post depietrificarea inimii, strapungerea ei prin atentiea la suferinta celor pe care ii iubim adica sa simtim prin durerea pentru ei imbunatatirea inimii ca sa vina in ea iubirea lui Dumnezeu si sa poti darui din interiorul tau mila din belsug si mangaiere curata celor mai mici si mai saraci impreuna cu un cuvant bun sau ceva neinsemnat! Inima blanda si miloasa e un mare dar de la Dumnezeu mai ales cand esti serios si ai lepadat inaltarea de sine cinica,
indrazneala si rasul, sarcasmul si batjocurirea de sfinti. Pe ceilalti din jur trebuie sa-i iubim astfel incat sa ascundem de ei ca sa nici nu stie ei ca noi ne rugam sau postim pentru ca sa nu le ingradim libertatea totala tarandu-i in silnicie prin santaje emotionale si ar trebui sa nu ne laudam astfel incat sa nu stie nimeni din lume ca avem o relatiei ascunsa cu Dumnezeu. Cand insa vine vremea marturisirii atunci e frumos sa nu va rusinati ca sunteti crestini sau drept credinciosi ortodocsi care prin exemplul propriu (smerenie si lucru) sunt datori sa calauzeasca spre Dumnezeu si pe cei din jur. Eliberati-i de voi insiva si de orice aluzie sau apropou prin care doriti sa impuneti sa faca mai micii ceea ce faceti voi insiva si nu iscati certuri cu mai marii vostrii reprosandu-le ca ei nu cred sau nu fac.
Deci
nu va fie frica sa uitati de mancare si bautura-apa lepadand trufia si o sa vedeti ca Dumnezeu va va darui sa va hraniti cu Har facand voia Sa. Calugariti-va viata dar nu trebuie sa va aratati peste tot starea calugareasca pentru a va lauda sau pentru a impune altora ceva. Cei din jur trebuie sa se simta liberi deplin fara sa se simta obligati prin ceva sa faca ce faceti voi ca jertfa sau slujire lui Dumnezeu.
In
post e importanta o veghe, o paza si o cenzura interioara dintro minte nesmintita care nu te insala si nu te tzepuieste mintind fara sa ai habar.