[Iorest]

În prealabil postat de Demetrius

Nici vorba! Formularile intentionat false incep cu "s-a spus ca...".
"Minte fara gand nu exista", nu-i adevarat! Inainte de a se naste gandul in minte, gandul nu exista; gandul a aparut fiindca a fost pregatita/stimulata mintea ca sa-l gandeasca(nasca).

Când creierul moare nu mai e niciun fel de activitate cerebrală, nu există oameni în viaţă care să atingă starea de negând, să-şi oprească mintea, e o minciună starea de Nirvana că şi ăia repetă Budha, budha în continuu sau alte mantre.
Însă de când există fătul în burta mamei simte cele mai puternice emoţii şi loveşte în burtă uneori, astea cred că sunt primele procese ale minţii.
Deci nu văd cum există minte fără gând, cel mai gregar gând când apare foamea, sau frigul, sau un om face pe el şi plânge deja sunt procese primare de gândire, nu e gândirea analitică a filosofilor şi matematicienilor, dar mintea lucrează.

Revenind la citat:
"...Ca mai inainte de toate esti, Cel ce esti Parinte, si impreuna fara de inceput ai pe Fiul Tau..."

Nu văd cu ce contrazice asta Crezul, împreună fără de început = mai nainte de toţi vecii, e complementară formularea, mai ales că Pavecerniţa apare după Crez şi e doar o slujbă de seară dintre cele 7 Laude, nu fac toţi creştinii cele 7 Laude.

„[...] 157. Ce inseamna ,,mai inainte de toti vecii"?
Prin aceste cuvinte se arata ca Fiul este mai inainte de orice timp, este vesnic, nu s-a ivit in timp. Sfantul Evanghelist loan incepe Evanghelia cu cuvintele: ,,La inceput era Cuvantul" (loan 1, 1), aratand ca atunci cand s-a pus inceput timpului si lumii Cuvantul era; deci, era de mai inainte.
Ca atare, El e Dumnezeu, nu e faptura, caci numai Dumnezeu e vesnic, iar fapturile se ivesc in timp, ele n-au fost intotdeauna.

Dar Tatal ,,n-a adus pe Fiul din neexistenta in existenta, nici n-a infiat pe unul care n-a existat niciodata"165.
Deci, totdeauna a fost in Dumnezeu o Persoana sau un ipostas cu aceasta insusire de Fiu. Daca e asa, totdeauna a fost in Dumnezeire o Persoana cu insusirea de Tata. „Dumnezeu n-a fost mai inainte fara de Fiu si mai pe urma a devenit Tata, ci totdeauna are pe Fiul". N-a fost nicio vreme cand n-a fost in Dumnezeire o persoana Tata si o persoana Fiu, si anume mereu aceeasi persoana Tata si aceeasi persoana Fiu. „Nici Cel care a nascut nu S-a prefacut in Fiu, nici Cel Nascut n-a devenit Tata"167. Cu alte cuvinte, niciodata nu s-a produs o schimbare in Dumnezeu.
Daca Fiul nu S-ar fi nascut „mai inainte de toti vecii", Tatal n-ar fi fost totdeauna Tata, ci ar fi castigat aceasta insusire mai tarziu. Iar un Dumnezeu Care se schimba asa de tare, inauntrul Sau nu mai e Dumnezeu.

La fel, Fiul n-ar fi Dumnezeu dacă S-ar fi nascut in timp, ci ar fi o faptura. [/...]

În prealabil postat de Demetrius

TOATE ASTEA le-am argumentat in durerea(supararea) mea fara sa le citesc, dar ei nu numai ca le-au stiut,dar le-au si formulat ca invatatura, apoi le-au scris, publicat si conferentiat FARA SA CORECTEZE CREZUL.
Ei zic ca-i "mistér" greseala lor.

E o supărare ivită degeaba, şi Crezul şi textul din Pavecerniţă spun că nu există un moment în care Tatăl să existe şi Fiul nu,
Deci conform pasajului din Pavecerniţă "...Ca mai inainte de toate esti, Cel ce esti Parinte, si impreuna fara de inceput ai pe Fiul Tau...", Hristos există de când există şi Tatăl şi conform tâlcuirilor şi calitatea de Tatăl şi cea de Fiul e veşnică, nu s-a schimbat în timp, de la un moment încoace.
Dumnezeu Tatăl nu e Tatăl doar de când s-a întrupat Hristos ci e dinaintea creaţiei, iar Fiul există tot dinaintea creaţiei, chiar dacă în Vechiul Testament Hristos e prevestit.

Există şi un colind bizantin în care Hristos e numit- Cel făr de-nceput