Citat:
În prealabil postat de Iorest
....
Că zici mai-nainte de toți vecii - mai-nainte de timpul perceput în creație, sau cel făr de început - adică cel care preexistă timpului perceput de noi făptura - infinitul (față de noi creația finită) e același lucru...
|
Timpul e perceput in mod diferit de noi doi.
Pentru tine e totuna daca spui mai inainte de toti vecii sau daca spui totdeauna,iar pentru mine nu, pentru ca toti vecii, sau vesnic eu inteleg infinit, mereu, fara de sfarsit, dar
mai inainte de toti vecii inseamna ca se mai adauga o noua era.
Tu nu intelegi ca definesti un moment exact cand spui "s-a nascut", pentru ca mai inainte de a se fi nascut, nu era nascut.
S-a nascut
si
mai inainte de toti vecii inseamna o amestecare a vesniciei cu lumea, iar asta pentru tine e acelasi lucru.
De fapt nu ma ameninta cu nimic parerea ta, poti gandi cum doresti; sa-ti fie de bine!
Citat:
În prealabil postat de Iorest
Fără de început ai pe Fiul tău, adică și Hristos și Dumnezeu Tatăl există dinaintea timpului cum îl percem noi, ce e contradictoriu cu Crezul în toată treaba asta ?
|
"Fara de inceput ai pe Fiul Tau" nu se poate echivala cu "S-a nascut", nu-s acelasi lucru in niciun caz.
Citat:
În prealabil postat de Iorest
Când creierul moare nu mai e niciun fel de activitate cerebrală, nu există oameni în viață care să atingă starea de negând, să-și oprească mintea, e o minciună starea de Nirvana că și ăia repetă Budha, budha în continuu sau alte mantre.
Însă de când există fătul în burta mamei simte cele mai puternice emoții și lovește în burtă uneori, astea cred că sunt primele procese ale minții.
Deci nu văd cum există minte fără gând, cel mai gregar gând când apare foamea, sau frigul, sau un om face pe el și plânge deja sunt procese primare de gândire, nu e gândirea analitică a filosofilor și matematicienilor, dar mintea lucrează.
|
Te cam aventurezi in afirmatii pripite referitoare la intelectul nenascutului (care e gol-golut) si care abia dupa nastere va incepe sa invete incet-incet greselile adultilor.
Iar referitor la mintea adulta fara gand(pacatos), se poate foarte usor demonstra prin necesitatea spovedirii gandurilor, care, daca s-ar produce permanent ganduri pacatoase, atunci spovada automata a gandurilor ar fi permanenta si complet acoperitoare pe toata largimea gamei de greseli fara sa mai fim constienti de ele, ceea ce e cam gresit.
Noi nu avem de spovedit ca mintea lucreaza, ci doar gandurile gresite pe care le depistam prin cercetarea cugetului.