17 iulie cu par. prof. Constantin.
Psalmul 125
(al saraciei cu Duhul sadind semintele lacrimilor si secerand si adunand snopii bucuriei)
1.
Când a întors Domnul robia Sionului ne-am umplut de mângâiere.
2.
Atunci s-a umplut de
bucurie gura noastră și limba noastră de
veselie;
atunci se zicea între neamuri:
"Mari lucruri a făcut Domnul cu ei!"
3. Mari lucruri
a făcut Domnul cu noi:
ne-a umplut de bucurie.
4. Întoarce, Doamne,
robia noastră, cum întorci pâraiele spre miazăzi.
5.
Cei ce seamănă cu lacrimi, cu bucurie vor secera.
6.
Mergând mergeau și plângeau, aruncând
semințele lor,
dar venind vor veni cu bucurie, ridicând
snopii lor.
(stranepotii)