Citat:
În prealabil postat de RappY
Ca veni vorba... care este perspectiva crestina asupra sportului? Eu din ce-am citit este mai degraba sustinuta 'uscatia', neindestularea, idei ce merg mana in mana cu o viata de post. Bineinteles ca un abdoment atragator trece inspre infatuare iar 'sportul' pentru sanatate ar fi mai degraba echivalat cu munca fizica la manastire. Pentru mireni deci ce se cuvine? Voluntariat undeva?
|
Munca la mănăstire nu te ține mai mult de o lună sau 2 săpt, nu e același lucru după părerea mea cu un program intensiv de antrenament în aer liber vara și la sală în restul timpului.
Care ar fi punctele anti-sport că eu nu văd, așa și în Biserică vezi oameni care se îmbracă necuviincios, ce că vezi niște femei bombițe sexy pe la sală să nu mai faci sport, să te auto-excluzi din societate ?
Citat:
În prealabil postat de RappY
Totusi gandurile de mai sus se bat cap in cap cu altceva: sportivii de multe ori sunt credinciosi, ii vedem rugandu-se, multumind Domnului. Aici insa e vorba de a-ti face poate meseria/menirea si e sportul ca vocatie nu sportul ca pasiune autonoma. Voi cum vedeti legatura dintre sport si crestinism?
Sper ca ce am spus nu e chiar off-topic ci mai degraba dorinta de a face sport fara a consulta gandirea crestina este off-topic.
|
Sportul cel mai tare e cel făcut de foame, din necesitate, foame de rezultate, foame să ieși din țară pe banii clubului sportiv, foame să-ți iei o casă din sport șamd era o nevoie de afirmare prin sport care-i făcea să devină cei mai buni pe timpul comunismului.