5,
6,
7,
8, august cu par. profesor
Constantin.
Psalmul 136
(al semetiei fiilor sedomitzi ai Babilonului-Ierusalimului cel vechi si al razbunarii Domnului pe fiii ei,
pe fiii cei semeti ai lumii travestiti in drepti ce se dau mari)
1.
La râul Babilonului, acolo am șezut și
am plâns, când ne-am adus aminte de
Sion.
2. În sălcii, în mijlocul lor, am atârnat harpele noastre.
3. Că acolo cei ce ne-au robit pe noi ne-au cerut nouă cântare, zicând: "Cântați-ne nouă din cântările Sionului!"
4.
Cum să cântăm cântarea Domnului
în pământ străin?
5.
De te voi uita, Ierusalime, uitată să fie dreapta mea!
6. Să se lipească limba mea de grumazul meu,
de nu-mi voi aduce aminte de tine, de nu voi pune înainte Ierusalimul, ca început al bucuriei mele.
7. Adu-ți aminte, Doamne, de fiii lui Edom, în ziua dărâmării Ierusalimului, când ziceau: "Stricați-l, stricați-l până la temeliile lui!"
8.
Fiica Babilonului,
ticăloasa! Fericit este cel ce-ți
va răsplăti ție fapta ta pe care ai făcut-o nouă.
9.
Fericit este cel ce va apuca și va lovi pruncii tăi de piatră.
(Pe aripa Templului fiind si acolo desfasurandu-se actiunea:
satana-lumeu: ”-Sari jos ca este scris ca te va pazi ingerii sa nu lovesti piciorul tau de piatra”,
Domnul Iisus ”-Mergi inapoia Mea satano ca mai este scris si sa nu ispitesti pe Domnul tau si numai Lui sa I te-nchini si sa-I slujesti.”)