14,
15, august cu par. profesor
Constantin.
Psalmul 139
(al curatirii ochiului firii de pacatul-gandul celui viclean si nedrept la inima, semet si trufas)
1.
Scoate-mă, Doamne, de la omul
viclean și de omul
nedrept mă izbăvește,
2. Care
gândeau nedreptate în inimă, toată ziua
îmi duceau război.
3.
Ascuțit-au limba lor ca a
șarpelui;
venin de aspidă sub buzele lor.
4.
Păzește-mă, Doamne, de
mâna păcătosului;
scoate-mă de la oamenii
nedrepți, care
au gândit să împiedice pașii mei.
5. Pusu-mi-au
cei mândri cursă mie și
funii;
curse au întins picioarelor mele; pe cărare mi-
au pus pietre de poticneală.
6. Zis-am
Domnului: "Dumnezeul meu ești Tu, ascultă, Doamne, glasul rugăciunii mele".
7. Doamne, Doamne, puterea mântuirii mele,
umbrit-ai capul meu în zi de război.
8.
Să nu mă dai pe mine, Doamne, din pricina
poftei mele, pe
mina păcătosului;
viclenit-au împotriva mea;
să nu mă părăsești, ca să nu se trufească.
9. Vârful lațului lor, osteneala buzelor lor să-i acopere pe ei!
10. Să cadă peste ei cărbuni aprinși; în foc aruncă-i pe ei, în necazuri, pe care să nu le poată răbda.
11.
Bărbatul limbut nu se va îndrepta pe pământ; pe omul nedrept răutatea îl va duce la pieire.
12.
Știu că Domnul va face judecată celui
sărac și dreptate celor
sărmani;
13. Iar
drepții vor lăuda
numele Tău și vor locui cei
drepți în
fața Ta.