[MineaPeter]

Aline tată, și eu m-am supărat de multe ori pe viață și m-am gândit că Dumnezeu putea să împiedice concepția mea (și nu a făcut-o) atunci când mama și tata s-au culcat în 1989 și mama a rămas însărcinată. Căci am fost un copil nedorit pentru ea, m-am născut cu înclinații antisociale și nici restul familiei după naștere nu a fost unul ideal. M-am gândit chiar că poate mai bine reușea mama să mă vândă ilegal la străini în 1990, prin adopție, căci a încercat și bunica i-a stat în cale, decât să fi dus și restul vieții „în familie” până au murit ceilalți și-am rămas singur. Am adunat și eu muuultă supărare pe viață.

Și totuși, nu stau așa de mult să bat oamenii la cap și să tot expun cu persistență supărarea asta. Am pornit și unele schimbări în viață, deși singurătatea și blocajele sufletești sunt și acum la ordinea zilei, am mai și vorbit pe alocuri cu unii oameni despre viața mea, însă fără să tot bat și bat și bat apa în piuă într-un loc dat aceleași subiecte ale supărării sufletești. Ce faci tu aici pe forum pare a fi o neîncetată învârtire pe loc cu variațiuni pe aceeași temă și cu tentă agasantă la adresa celorlalți. Încearcă măcar să te culci mai devreme, să postești intermitent (ca să bați kilogramele și să-ți transformi starea de spirit), și desigur, să-L rogi pe Domnul!

Nu am autoritatea morală să îți dau sfaturi detaliate despre Sfintele Taine și deschiderea sufletului către Domnul Iisus Hristos fiindcă și la mine izolarea este o mare bubă a vieții și-am tot stat departe de aceste lucruri, iar atunci când am mers la biserică nu m-am deschis la timp către Sfintele Taine și diavolul a avut puterea să mă stimuleze să mă dau mai jos decât unde fusesem - dar măcar câteva lucruri legate de primii pași și de temperarea nevoilor de bază (somnul, mâncarea, pauzele între mese, încercări de deschidere sufletească fără a tot plânge pe la oameni...) tot pot să îți zic! Nu știu dacă faci și postări pe social media unde îți deplângi viața către ceilalți oameni, căci, una peste alta, totuși timpul forumurilor s-a demodat, însă aici pe forum chiar pari să întreci măsura tare de tot și ceilalți oameni se satură la un moment dat. O dată pentru totdeauna, schimbă-ți strategia vieții!

Și pe urmă, dacă tot Îl învinuim pe Dumnezeu pentru viețile noastre, înseamnă că ajungem ușor și la păcatul blasfemiei, care sigur nu are cum să ne ajute cu adevărat, ci tot persistăm în ură și în drumul bătut către Iad, unde este mult mai rău decât pe Pământ. Este mai bine pentru un om să fie condamnat la închisoare pe viață cu ambele picioare amputate în Penitenciarul Jilava, decât să ajungă în Iad după moarte, cu păcate grele precum ura față de Dumnezeu și de semeni. Cine ar alege cu discernământ suferința cea veșnică? Ești sigur că vrei să ajungi acolo? Cum ziceam mai sus, schimbă-ți o dată pentru totdeauna strategia de a trăi. Este o luptă grea, dar măcar cu pași mici de la început chiar merită. Iar poluarea obsesivă a forumului cu topice suferinde NU merită!

Ca urmare, Îl rugăm pe Domnul Iisus Hristos să ne ajute, însă să cooperăm și noi!