Citat:
În prealabil postat de RappY
Ei au primit aprobare de la Arhiepiscopie de a filma un documentar. Aici nu e vorba de miile de oameni care vin in pelerinaj, este vorba de niste oameni care au pretins ca vor sa faca un documentar despre un personaj destul de important si controversat pentru credinciosii din Romania. In acest caz, nu se pune problema sa faci acest proiect fara aprobarea duhovnicului, e foarte usor sa smintesti lumea. Nu e mare lucru sa-i intrebi care-i duhovnicul care le-a dat voie si sa dai un telefon. E minimul necesar pentru asa ceva, nu poti sa dai aprobare pe ochi frumosi, e absurd.
(...)
|
Într-adevăr, cred că începe să devină din ce în ce mai interesant de chestionat asupra raporturilor care au existat între oameni din administrația condusă de IPS Streza, în frunte cu Streza, și cei care au realizat totuși acest film, avînd în vedere că tematica filmului le fusese făcută cunoscută, avînd în vedere „antecedentele” atitudinale publice ale lui Al. Solomon, care în mod sigur erau cunoscute de IPS Streza, precum și conținutul final al acestui film precum și imagistica aferentă promovării acestui film.
Spre exemplu, problema nu este doar că s-a dat acces de filmare în incinta sau părți din incinta unei mănăstiri, problema care se pune este în ce fel s-a discutat, s-au purtat legături între IPS Streza și autorii filmului cu privire la conținutul filmului.
Și să nu uităm că acest film nu este difuzat doar în județul Sibiu, județ pe care „biroul de presă” respectiv îl tratează de parcă ar fi moșia privată, eventual ca „biserică privatizată”, a IPS-ului Streza.
IPS Streza are obligația să prezinte public de când știa care era conținutul acestui film considerat blasfemiator de către credincioși, și eventual în ce fel a monitorizat de-a lungul timpului, a păstrat legătura cu autorii filmului asupra conținutului acestui film care viza și vizează o personalitate destul de cunoscută AZI, dar care nu era foarte cunoscută în perioada comunistă și nici nu avea cum să fie avînd în vedere abuzurile sistematice comise de ierarhi ai BOR prin condamnări de facto perpetue în ceea ce privește prezența în spațiul public bisericesc a lui Arsenie Boca (știut fiind faptul că Arsenie a fost de fapt menținut zeci de ani, practic aprox. 30 de ani într-o stare vecină cu „penitenciarul”, fie că era la Drăgănescu sau în alte părți, Arsenie Boca a fost de fapt ca un „pușcăriaș” politico-religios deținut în „penitenciare” ortodoxe pe termene nedeterminate, care până la urmă au devenit până la sfîrșitul vieții pe acest pămînt).