Vorbirea cu neoprotestanții
Doamne ajută!
Mai demult, cu opt ani și ceva în urmă, mergeam spre casă de la serviciu și mi-am făcut semnul crucii la vederea unei biserici din zare, la noi în oraș în Pitești. Și un tip s-a băgat în seamă cu mine:
„Auzi? Ce a zis Iisus? A zis să [nu mai țin minte exact ce, posibil un citat biblic cu faptele bune], nu să vă faceți cruci!”
„Sunteți protestant?”
„Nu!”
Și tot insista să știe dacă am citit Biblia, băgând la înaintare ce scrie în Biblie. Îl deranjase semnul Crucii și a tras rapid concluzia că nu citesc Biblia (din păcate nici eu nu prea o studiasem mai înainte-vreme; iar dacă interlopii de o anumită etnie - sau nu - au apanajul violenței fizice, sectanții îl au pe cel al violenței cuvintelor teologice, trebuie să fii excelent pregătit în viață ca să faci față cu succes unor asemenea oameni din oricare categorie, adică să ai toate armele).
Când i-am zis că Biblia nu este totul și că există și Sfânta Tradiție, el spunea că „și tu crezi ceea ce îți spun oamenii”, cu o voce (prefăcut?) dezamăgită, iar când i-am spus că el nu este creștin adevărat, el mai întâi a întrebat înapoi „Tu ești creștin adevărat?”, iar când i-am argumentat „Nu sunteți ortodox”, el s-a depărtat cu o remarcă răutăcioasă de tipul „Ortodocșii sunt ultimii...” și așa s-a terminat. Spusese că este pastor la o „biserică” (nu am aflat la care, presupun că era ceva penticostal sau „evanghelic”, cu ghilimelele de rigoare, sau poate baptist, că în oraș avem câte ceva din fiecare, inclusiv catolici și un lăcaș de cult armenesc). Era și cu un copil mic de mână, așa că era susceptibil să îi ofere o pildă eretică de viață și fiicei lui celei mici.
Dar măcar o parte bună în urma acestei întâlniri neașteptate a fost că am parcurs o dată cărțile Sfintei Scripturi în perioada următoare. Că oricum este bine să citim Biblia și dacă nu suntem protestanți, atât ca să știm prima sursă a Cuvântului Domnului, cât și ca să facem eficient față dacă se mai ia cineva de noi când facem gesturi religioase care „nu sunt din Biblie”!
Așadar, de remarcat și îndrăzneala lui, și faptul că țintea rapid argumentul „Citiți Biblia?”, considera Sfânta Tradiție o invenție omenească și pentru ei „ortodocșii sunt ultimii”. Cum era vorba aceea: „În zilele noastre sunt mulți călători la Iad cu Scriptura în mână”. Păcat și de copiii care le calcă pe urme. Dacă noi am fi niște creștini mai bine pregătiți și duhovnicește, și cultural (unde cultural înseamnă cunoașterea temeinică a Sfintei Scripturi plus a Sfintei Tradiții), am rezista mai bine și poate i-am convinge și pe unii dintre ei să se lase de erezii, chiar atunci când ei abordează cu îndrăzneală pe stradă!
Sau măcar să le închidem eficient gura când se înarmează cu citate memorate pe de rost din Scriptură. Că trebuie să recunoaștem că printre ei există ași în memorarea a texte întregi din Cartea Sfântă, dacă tot nu mai au și alte texte sfinte de preț. În cazul în care aș fi fost capabil să-i răspund direct cu argumente din Filocalie, de exemplu, sau din Patrologia greco-latină, precis ar fi dat un răspuns asemănător cu „faci ce îți zic oamenii” sau „Deci nu citești Biblia”. Dar dacă nu mi-aș fi făcut semnul Sfintei Cruci la vederea unei biserici, nici el nu ar fi zis nimic!
Desigur, să nu ne rușinăm de Sfânta Cruce de frica ereticilor, că altfel și Domnul Se rușinează de noi sus în Ceruri. Iar când ei ne mai atacă, să avem la noi cuvintele potrivite și, și mai bine, starea de spirit cea bună! Să nu recurgem la atitudini de interlopi, căci nici violența fizică nu ajută la convertirea ereticilor cum ar trebui, și nici să nu fim rușinați din vorbe de către ei! Sau dacă totuși reușesc să ne rușineze, să întoarcem lucrul acesta în ceva bun precum citirea Bibliei, că m-a stimulat episodul acela să o fac :) .
Seară frumoasă!
|