Comunicarea în Biserica română
Introducere
Am pomenit mai devreme că România este singura țară latină din ortodoxie. După cum știm, vestul Europei are tendința de a scrie mai mult, acaparând mai întâi spațiul literar-cultural și mai apoi spațiul online cu numeroase scrieri de tot felul. Cum arată România la capitolul comunicare și este oare influențată de rădăcinile sale latine?
Media
În primul rând, învățăm că „Basilica.ro este un proiect unic la nivelul întregii ortodoxii, fiind singura agenție de știri a unei Biserici Autocefale.” (
sursă) Pe lângă știri, știm că Basilica oferă Radio Trinitas, Trinitas TV, și Ziarul Lumina. Pe lângă asta, avem si Doxologia Media, proiect al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei. O să observați la Basilica că de multe ori au traduceri în engleză pe paginile de social media. De asemenea, canalele TV/radio sunt accesibile online 24/7 de oriunde din lume și au o gamă largă de emisiuni și proiecte educative. Dacă vă uitați pe site-urile patriarhale de la alte biserici, veți vedea că sunt adesea sărace în servicii media și rareori produc materiale traduse (e.g.
sârbii,
bulgarii,
grecii,
rușii). Din acest punct de vedere, România pare cea mai avansată la nivel de media online.
Prezență online
Avem o prezență activă printre unii părinți din cler și din cinul monahal:
- Spațiul monahal: Pr. Calistrat, Pr. Pimen, Pr. Teologos
- Spațiul de mir: Pr. Necula, Pr. Nicoale Dima, Pr. Vasile Ioana (atentie, este ecumenist deci de evitat)
Într-un interviu, Pr. Pimen a spus că nu există vreo zi în Sfântul Munte în care să nu primească pe cineva care să mărturisească că a fost (re)adus la ortodoxie de către filmulețele sale de pe YouTube, deci nu poate fi disprețuită contribuția acestor canale de comunicare.
Pe OrthodoxWiki, un site creat de biserica „Orthodox Church in America” (OCA), cele mai multe articole după cele în limba engleză (5.000), sunt cele în limba română (3.000). În greacă și în macedoneană sunt doar 700, în rusă 400, în bulgară 300, iar sârbii nu par să contribuie. Deci se vede o contribuție semnificativă din partea românilor la aceste proiecte online. Menționez aici că, surprinzător, versiunea franceză are și ea cam 900 de articole și cea portugheză vreo 750, depășind celălalte țări ortodoxe și arătând din nou râvna de a scrie în țările latine.
O aplicație impresionantă pentru telefon este
Lumea Ortodoxiei, dar nu știu cine sunt cei ce au creat-o și finanțat-o.
Cât despre comunități online, acest site pare cel mai activ forum ortodox român. Pe site-ul principal, observăm că se descrie ca fiind „cea mai mare comunitate ortodoxă din lume”, însă nu e clar după ce metrici s-a constatat această afirmație. Forumul are jumătate de milion de mesaje și există din 2005. În prezent, sunt doar vreo douăzeci și ceva de utilizatori activi pe forum, și cam o sută de vizitatori la orice oră, ajunși cel mai probabil prin motoare de căutare, deci nu urmăresc forumul activ.
Tineret
Asociația Studenților Creștin-Ortodocși Români (ASCOR) a fost înființată în 1990, și promovează ortodoxia în rândul tinerilor prin organizare de evenimente, reviste creștine, activități filantropice, pelerinaje, și altele. Având filiale în toate centrele universatiare din țară, organizații precum ASCOR Cluj și ASCOR Iași numără câte 100-120 de membri activi. Pe deasupra, Întâlnirea Internațională a Tinerilor Ortodocși (ITO) este o întâlnire anuală organizată de ASCOR împreuna cu BOR și alte biserici. Din 9 întâlniri desfășurate începând cu anul 2014, 8 au fost ținute în România și doar 1 în Polonia. În diaspora, există rețeaua NEPSIS formată „în 1999 sub titulatura de Asociatia tinerilor din Mitropolia Ortodoxa Româna a Europei Occidentale si Meridionale” (
sursă). Știm că România are cea mai numeroasă diasporă din țările ortodoxe, deci și asta ajută.
În principal, se vede o rețea destul de activă printre tineri atât în țară cât și în afară.
Purtător de cuvânt
După căderea URSS-ului, se pare că mai multe Patriarhate Ortodoxe au adoptat obiceiul de a avea un „purtător de cuvânt” pentru patriarhie. Pe lângă Patriarhatul de la Constantinopol și Patriarhatul Moscovei, și România a introdus acest post pentru BOR. Din 2015, acest post este ocupat de un mirean, ceea ce este diferit față de restul Bisericilor Ortodoxe. Notez aici că ideea de a avea un „purtător de cuvânt” pare a fi un obicei preluat din occident, deci arată deschiderea României către schimbări și încercări de îmbunătățire a comunicării.
Concluzie
Mi se pare foarte posibil ca Biserica din România să aibă cea mai dezvoltată rețea de comunicare dintre țările ortodoxe. După cum am zis la început, suntem una dintre cele mai mari Biserici autocefale, deci și ăsta poate fi un factor. Pe deasupra, geopolitic, avem probabil cele mai bune relații cu țările heterodoxe europene. Per total, pare defensibilă aserțiunea că am fi cea mai „comunicativă” Biserică Ortodoxă autocefală când vine vorba de materiale puse la dispoziția mirenilor autohtoni și nu numai.