Citat:
În prealabil postat de RappY
Inteleg ca zambetul nu e neaparat ras, dar oare nu se aplica multe din cele de mai sus? Pe de alta parte, inteleg ca sunt mult mai complicate aceste lucruri. E o diferenta totusi intre a glumi in lume, a glumi din motive sociale, a incerca sa mentii voia buna intr-un loc lumesc, si a glumi intr-o manastire, a glumi cu calugarii, sau chiar si in lume de a rade necontrolat.
Voi ce parere aveti?
|
Daca razi la glume de lucruri sfinte, sau de mistouri la anumite persoane, daca razi de ghinionul altuia, da se considera pacat.
Rasul normal nu cred ca te afecteaza, iti da buna dispozitia. Eu am si o zicala, lipsa rasului duce la instalarea depresiei. Depresia = pacat!
A ok, esti la Biserica la slujba, te abtii sa razi (dar aici nu e depresie, e seriozitate, respect fata de Dumnezeu). Vine un copil face o boacana, mica cade rade, incep si oamenii de langa sa rada un pic, ma rog cine sunt foarte usor manipulati sa nu fie atenti la slujba.
Preotul meu la fel rade usor cand se vede cu persoanele drage. Astea sunt sentimente umane, care fara de ele noi am fi ROBOTI (adica fara suflet). E bine sa zambim, sa radem de lucruri omenesti (dar nu care duc la pacat), nu de lucruri sfinte, de lucruri rele si etc. Asta e parerea mea.
Deci fericirea => zambet => ras.
Este posibil ca in viata monahala sa fie aceste reguli mai drastice de a interzice rasul, dar in rest pentru enoriasi sau preoti cred ca e ok.