Citat:
Etica responsabilității se opune în mod rațional unei așa-zise etici a convingerilor proprii, a sentimentului degenerat în sentimentalism.
A accepta, tolera și promova răul venit spre noi în varii și insidioase forme, cele mai multe sub chipul „umil”-ipocrit al aparentei slăbiciuni și nedreptățiri care-i inculpă mereu doar pe alții și care cerșește atenție, milă și drepturi fără responsabilități, se dovedește un act suicidar în plan comunitar.
O societate în care mentalitatea dominantă ajunge să presupună, total greșit, că trebuie să avem doar un maximum de drepturi și nicio responsabilitate este opusul jalnic al societății democratice ideale în care ar trebui să avem un maximum de libertăți și de responsabilități.
A fi (adecvat) părtinitori fără a fi nedrepți devine o datorie etică dictată de realitatea pe care e totdeauna bine să nu o contrazicem.
|
Voirea proprie a convingerilor proprii bazate pe autoindreptatiri in stil de victima vrednica ce se revolta mamoniac inclusiv pe Dumnezeu pentru voia proprie libera, trebuie lepadata, taiata, invinsa caci acolo sta travestita in nevinovat "umil" fix neascultarea prin pacat care se mandreste cu cruzime vrand sa trufeasca odios si grotesc prin grozaviile greshismului exchibitionist ca mare virtute.
Citat:
Post-Halloween
Halloween - o temă care nu zguduie Biserica, în ciuda impresiei suprarealiste a celor mai ușor impresionabili care se sperie chiar în contextul în care sperietura e pe post de sperietoare.
Preocupat în cel mai intens grad și rafinat mod de seducerea noastră, ultima intenție a diavolului este să ne sperie.
Biserica evoluează într-o societate în care persistă sau revin diverse influențe pre- sau para-creștine.
Misiunea ei este să mărturisească cât mai convingător posibil Adevărul revelat, adică pe Hristos, în mod adecvat realității, timpului și reliefului cultural al omului căruia i se adresează, rămânând fidelă Evangheliei și memoriei perfect funcționale a Tradiției crescute din aceasta, nu unei maculaturi pietist-siropoase sau tradiționalismului care idolatrizează litera și ucide spiritul.
Halloween-ul (în România) - un prilej de (im)pur divertisment, gustat de cei ce caută distracția cu lumânarea, adică aproape cu orice preț.
Creștinismul e sobru, nu sumbru, vitalist, nu morbid, interesat de adevăr, nu de mituri, preocupat de schimbarea/ îndreptarea lăuntrică a omului spre eliberarea acestuia din zona de arest a patimilor, de libertatea reală, de frumusețea morală.
Aceea care va salva lumea…
Cultul morților în creștinism presupune rugăciunea pentru sufletele acestora, nu o veselă mascaradă menită să pună pe fugă spiritele rele. Acestea sunt ținute la distanță prin credința în Hristos, post și rugăciune.
Halloween - încă un prilej de joacă puerilă în „societatea spectacolului" inundată de „cultura divertismentului".
Nu chiar una de cea mai bună calitate.
|
Superb mesajul si foarte bun mai ales pentru tinerii rebeli ce au mintea parazitata de ranjetul rasului ascuns, sateist-ecu(cucubaubau)menist semetz cosmopolit, impartasind cu totii groaza de bosstan, chemandu-se unii pe altii la petrecere si adunandu-se in haite de ipocriti la balluri mascate sa sarbatoreasca euforistic cu entuziasm minciuna si raul prin shopping morbid de Hellovewin pana se fac critza relationand de-a valma, tineri, tinere, copii si... demoni.
