Dobrogea antică
Dobrogea antică, sau Sciția Mică, este regiunea situată între Dunărea de Jos și Marea Neagră, aflată majoritar pe teritoriul României (județele Tulcea și Constanța), dar incluzând și Cadrilaterul, aflat sub administrația statului bulgar (regiunile Dobrici și Silistra).
Conform afirmațiilor Pr. Prof. Mircea Păcurariu din 1991
Regiunea este de o deosebită importanță pentru istoria creștinismului în România, Episcopia Tomisului fiind „cea mai veche instituție bisericească superioară pe teritoriul [României, îndeplinind] un rol însemnat în trecutul Bisericii creștine”, ajungând la statutul de mitropolie (Pr. Prof. Mircea Păcurariu). Printre realizările aduse de această regiune se numără „o contribuție însemnată” adusă de ierarhii tomitani la primele cinci Sinoade Ecumenice, ferirea credicionșilor din regiune „de învățăturile eretice, fiind în permanență pe linia adevăratei învățături ortodoxe”, și păstrarea unei legături „cu figurile reprezentative ale Bisericii din vremea aceea, ca Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Ioan Gură de Aur și mai târziu cu papa Vigilius al Romei”.
De asemenea, regiunea a dat, printre ierarhii tomitani, „cărturari de seamă, lăsând opere scrise, ca Teotim Filozoful și Ioan” cât si alți „teologi de prestigiu, ca Sf. Ioan Casian, Dionisie Exiguul, și călugării sciți.” Drept urmare, „putem afirma că Episcopia Tomisului reprezintă un moment de seamă atât în istoria Bisericii noastre, cât și în istoria întregii Bisericii creștine”.
Pe plan cultural, lucrările ierarhilor și teologilor din Dobrogea antică sunt „considerate azi ca primele manifestări sau creații culturale de nivel continental ale daco-romanilor, strămoșii românilor”.
Deci pe scurt:
- Tomis a devenit mitropolie cel târziu în veacul al VI-lea.
- Am avut episcopi care au participat direct la Sinoadele Ecumenice I, II, II, IV (la al 4-lea am fost doar semnatari).
- La al V-lea Sinod Ecumenic nu am participat direct (probabil din cauza invaziilor slave), dar episcopul Tomisului de la aceea vreme a fost ortodox, susținând ideile de la Sinod, prin participarea la sinoade locale anterior celui ecumenic și boicotând sinoade tâlhărești. Pe deasupra, formula teopasită adoptată la Sinod a fost propusă de călugări din Dobrogea.
- Sf. Dionisie cel Smerit (daco-roman) a introdus calendarul prin care numărăm anii acestei noi ere de la Întrupare, de când firea umană s-a schimbat ființial, reînființând comuniunea cu Dumnezeu.
- Sf. Ioan Casian (daco-roman) a introdus monahismul răsăritean în Apus.
- Dobrogea a fost mereu ortodoxă, producând scrieri teologice care mereu au fost eventual admise ca ortodoxe. Deși am avut episcopi și mitropoliți pentru mai mult de 250 de ani, ierarhii noștri nu au susținut erezii și au produs scrieri teologice corecte înainte ca ele să fie admise în Sfintele Sinoadele Ecumenice.
Mai multe detalii
Am scris un articol mai lung
aici, sintetizând din cercetările Pr. Prof. Mircea Păcurariu despre Dobrogea antică.