Citat:
|
Trecând peste potențialul ficțional al evenimentelor din carte și peste faptul că acțiunea se petrece în lumea eretică a catolicismului secolului 14, chiar înainte de definirea așa-zisei „viziuni beatifice” în care catolicii au pretins că omul mântuit poate după moarte să Îl vadă pe deplin pe Domnul (chiar dacă nu a avut loc Învierea noastră de la sfârșitul lumii), râsul este considerat și acolo în carte un păcat, iar la un moment dat este pomenit clar faptul că nicăieri în Sfintele Evanghelii nu este menționat faptul că Domnul Iisus Hristos ar fi râs. Că El a lăcrimat pentru Lazăr și apoi, în grădina Ghetsimani, S-a rugat cu durere „Tată, de este cu putință, treacă de la Mine paharul acesta!”, aceasta se știe!
|
Nu ti-e clar ca si in problema asta ai mers prea departe dupa mortodoxia slugarnica la inchizitia catolica a mareului papalâc care iata a condamnat rasul pana acolo incat si pentru un zambet erai si esti pasibil de ardere pe rug ca Joana d'Arc care osandita si aruncata fiind in flacari a ras de ei, de Coshonii si Torquenazii de serviciu, in timp ce ardea bine mersi si iata astazi e socotita una din marile sfinte ale apusului, fecioara din popor care a faurit Frantza mare, mucenicita de inchizitie, osandita pentru sute de ani, acum e repusa in toate drepturile si libertatile caci papalitatea a socotit, vazand ce priza are la popor si la public, ca e timpul sa-i retraga anatemizarea si osandirea si s-o puna in randul sfintilor desi se stie ca auzea voci si le asculta doar pe cele ale sfintilor arhangheli Mihail, Gavril si Rafail, considerata o fecioara nebuna ce asculta de soaptele satanei, asa ca altii, nu dam nume, care au fost cam la fel osanditi si priviti chiar in zilele noastre.
Nu crezi ca ar fi fost mai bine pentru toti crestinii sa nu se fi ajuns in situatia asta ridicola, penibila, rusionasa si
greu de reparat?