Depinde cine întreabă. Dacă persoana respectivă face parte din Biserica lui Hristos, va pricepe simplu că există niște reguli clare, instituite încă de la Pogorârea Sfântului Duh, reguli care sunt valabile în literă și spirit cel puțin până la singerea acestei lumi (aici vei argumenta cu textele din Noul Testament relevante în chestiune). Mai complex, dacă te țin înzestrările intelectuale moștenite și/sau dobândite iar interlocutorul este capabil să înțeleagă nu doar litera ci și spiritul, te poți aventura într-o discuție despre ontologia creației, cum că fiecare ființare conștientă de sine a fost înzestrată, de la facerea celor vazute și nevazute, cu o marjă generoasă de libertate dar și cu limite dincolo de care libertatea își iese din fire începând să funcționeaze defectuos și malign etc, etc.
Dacă persoana care întreabă nu face parte din Biserica lui Hristos, pe deasupra manifestă simtome de infectare cu virușii pandemiilor ideologice dominante în lumea așa-zisă civilizată (feminism radical, corectitudine politică,
cancel culture and morality ș.a.), orice discuție va sfârși în contre dure sau sarcasm.
Dacă persoana care întreabă e cu un crac în Biserica și cu celălalt în lumea stăpânită de cel rău, e bun orice răspuns i-ai da, fiindcă asemenea persoane cred în mod ipocrit în orice nu le incomodează desfrânarea metafizică.
Totuși există o formă de slujire liturgică a femeii în Biserică, alta decât călugăria, care presupune hirotonie/ordinare și anume cinul diaconițelor, astăzi aproape dispărut
Informații generale:
https://ro.orthodoxwiki.org/Diaconi%C8%9B%C4%83
Informații aprofundate:
https://edituradeisis.ro/magazin/scr...si-providenta/