[Moroco]

Psalm bun, al constientzei

Am Doamne atatea in mine, puse acolo inauntru de Tine si as vrea sa le spun, sa le impartasesc.
N-o fac ca tradez. Nu-i frumos sa tredez fiindca ajung un tradator. O sa fiu ca tradatorii.... o sa ma simt un tradator ca tradatorii. Sunt constient ca nu-i bine sa fi gasit tradator.

Nu vreau sa mai raspund la nume mari si la virtuti. Nu se vorbeste despre mine. Ce bine. Viclenii naivi ma tooot striga lingushindu-ma. Dar Tu stii cu cine ai dea-aface. Ma cunosti mult mai bine ca mine. Iti dai seama cate parale fac. Ce poama sunt. Io am uitat toate informatiile despre mine. Nu mai stiu nici cine am fost si nici cine sunt. Nici cum sunt si ce fac nu mai stiu. Dar nici curios sa stiu d-astea nu mai sunt. Cred ca sunt bine asa chiar daca nu eu ci numai Tu esti bun.

Ma sperie totusi ceva, ma sperie mereu si de frica ma apuca furia. Nu pot sa rabd insistenta. E inadmisibil si inacceptabil sa vad o frica insistenta de care nu mai pot scapa nicicum. Atunci nu pot altceva si n-am cum sa nu ma razbun desi stiu ca nu e voie. Sunt ispitit, ma razbun. Ma ispitesc, ma razbun. Din pacate pe placul potrivirii cu ea. Ispita e insasi frica si frica de frica inaintea tuturor si disperarea si deznadejdea si neputinta ma ingrozesc si imi vine sa cedez si cand cedez stiu ca tradez, simt ca tradez ca tradatorii. Sunt constient de asta.

Am asa o dulce betie in relataia cu duhurile rele de parca as fi fericit de compania demonilor si a discutiilor interminabile cu ei. Ma bantuie ca mustele fara-ncetare. Stiu ca-i desfranare. Stiu ca tradez. Simt ca cedez si tradez in turnare, sunt constient ca tradez ca tradatorii. Relatile astea placute cu duhurile ma nevrozeaza si ma intristeaza pana nu mai is bun de nimic. Doar suparare posomorata, doar jale tacuta. N-as vrea sa aud intrebarea: Ce-ti mai pofteste sufletelul? Sunt constient ca mancand jertfe idolesti pacatuiesti. Imi dau seama ca trufind si laudandu-ma impreuna cu duhurile ma mandresc, ma semetzesc. Sunt oare io de laudat? Sunt io de inregistrat?.. de fredonat? Cat de destept si de puternic sa ma cred? Am io de aparat orgoliul trufiei? Am io de dat raspunsuri categorice, infailibile, am io pentru ce raspunde la apelative mari, la functii mari, la sefii si stapaniri mari? N-as vrea s-ajung sa ma bucur de revenirea lor, n-as vrea sa ma simt in largul meu in compania lor. Realizez ca tradez cand ma striga, cand ma apeleaza, cand pe tacute se infiltreaza. Simt ca-s tradator ca tradatorii. Daca-i primesc de drepti tradez. Daca-i primesc de prieteni tradez. Daca-i primesc de sefi parteneri de afaceri, de parinti, de sfinti, tradez, tradez, tradez. Daca-i primesc de zei, de dumnezei, tradez, tradez!!! Sfatul lor viclean, rascoala, revolutia, uneltirea, parvenirea tot mai sus pana-n mandria mandriilor nesfarsit de inaltate, sa vreau sa ma laud, sa doresc sa terorizez, sa fiu de frica adulat, e tradareeee!!! Si sunt constient ca tradand gresesc. Nu devin mai frumos. Ii alung, insa ei nu pleaca decat ca sa revina mai rai si mai cruzi si mai dulciferici in linguseli si desfranari ca sa ma plang si io ca ei de altii.

Am in mine atatea placeri bolnave ca ma ingrozesc la gandul ca vezi in interior, ca despre mine e vorba cand pomenesti pe cineva cu apelativul de tradator. Demonii ce ti se dau prieteni si apropiati se plang mereu de altii si plangandu-se, facand plangeri fara numar se mandresc. Sunt constient ca asa fac si eu. Cer ajutor. Sunt un hotz cersetor. Cad in starea de om naiv ce se plange, cad in starea de animal stiutor ce face multe plangeri din instict, din reflex, cad in starea de faptura ce depune plangeri bine calculate si demonstrate pe fapte, plangeri de altii. Am impresia ca orice eveniment ma afecteaza si atunci ma simt pierdut, ma simt invins, distrus si de durere incep sa fac plangeri. Sunt constient ca asta se numeste tradare. Sunt slab, sunt ingrozit de slabiciuni si dedandu-ma cedez si tradez pe oricine si pe orisicare, de frica si de putoare, si asa ma simt de rau cand cedez incat nici nu-ti poti inchipui, nici nu mai pot povesti, n-as mai vrea sa ma vad in interiorul interiorului, insa tot cedez, tradez cumva, prin ceva, cu cineva cu ceva pana la urma, si atunci simt, atunci simt ca tradez ca tradatorii. Sigur ca imi dau seama ca tradarea se numeste tradare si ca tradand sunt tradator insa nicicum nu-mi dau seama ca stiind atatea nu stiu fix ca tradez. Nu sunt constient ca nu stiu ca tradez... exact ca repetentii ce se cred premianti. Sunt constient deci de asta, ca nu stiu ca atunci cand stiu defapt nu stiu ca tradez. Am ajuns foarte greu sa fiu constient de asta si nu e meritul meu.

Sintetizand demonizarea trufiei cu orgoliul ei de aparat, de jigniri de exemplu, pentru victoria mandriei e ca si cum m-aș face sucenic infiat, pui, un jucaus jucator ce se joaca, vrand la caldurica in barsupui, ca sa-mi castig in joc pierzarea luandu-mi spor cu avantul prabusirea inturnarii ca sa-mi onorez orgoliul trufiei pentru victoria deznadejdii, fericit de catastrofe si calamitati pentru ca ne omoara pe toti ca sa musamalizam dezastrul ce apare de la incepatoria faptelor gresite din start sau deraiate.

E ca un potop cu dâre de viermi trufasi si orgoliosi care singuri isi tzes cu mandire matasea inveninata de care lipindu-se cu inima ca un pupic lipicios se fac prizonieri in chinuri.

Cand vine necredinta si neputinta de faci o ratiobascusumelibervrei sa te ia si te ia!... dracool! Iti alegi partea rea ca naivul pripit, trufia mamoniaca, ce vrea in brate la parinti, "bun" la "buni". Tu nu ceda si te intoarce rapid din sumerienizare-cuneiforma inaltzacioasa in desert.