[Moroco]

Psalmul declansarii razgandirii
ca o tradare de ipocrit,

Nu stii ce faci? Iei!
Nu esti constient ca iei.
Iei si in timp ce iei nu vezi ca iei, nu-ti dai seama.
Dupa ce ai luat uiti ca ai luat si crezi ca n-ai luat niciodata ci doar te-ai rugat si ai primit sau ai muncit si de aia ai ceea ce ai... luat.
Desi ai luat mereu si e nedrept sa mai iei, continui sa tot iei si sa nu-ti pese fiindca nici prin cap nu-ti trece ca tu defapt continui sa iei. Ai impresia ca intre timp te-ai oprit. Ai impresia ca tu nu mai iei.
Nu poti sa vezi ca iei, nu poti sa sti ca iei, nu poti sa crezi ca iei.
Dupa ce ai tot luat, mult de tot, declari ca din sine iti iese ceva pur asa ca tine, ce te face celebru, mare, stiutor, puternic, intelept-destept desi ele ies din depozitul in care ai adunat din luat. Nu ti-a dat nimeni insa ai luat.
Ai luat si iei pentru ca si altii au luat si iau.
Grea patima luatul, greu sa recunosti ca ai luat, ca iei si ca vei mai lua.
Si de acolo, cand vrei ceva serios, cinstit, ti se declanseaza undeva in tine razganditul, vrei invers, faci invers in interior, pentru ca-ti place ca mai degraba sa iei decat sa ramai crdincios... cu atat mai mult cu cat luatul da cunostiinta si stiinta depozitata in tine cu care te-ai cununat de nu mai trebuie sa recunosti de unde o ai... luat asa ca poti bine mersi sa te lauzi toata ziua si sa te mandresti ca nu mai iei in timp ce ai luat, iei si vei lua.

Iti place sa fi atins si vrei sa pastrezi comunicatia asta pe acolo pe unde ai fost atins. Pentru asta lepezi comunicatia cealalta din care ai fost scos. Pentru asta cand te ravolti acuzand ca sa satisfaci o rautate vrednica minti, minti cu mintea tacuta din interior care comunica fericirea minciunii si fericirea viitorului impreuna cu ea. Te bucuri ca nu mai trebuie sa asculti, ca esti liber, ca esti privilegiat, ca un pilit ce se imbata cu sine. Desi iti dai seama ca asta se numeste tradare inselatoare din trufie pentru placeri, nu poti sa nu cedezi. Nu poti sa nu vrei sa cedezi si sa te infiezi ca intrun barsupiu, ca o barca inghitita si inconjurata de o flota de titanice care o tin in gura sa se joace, sa treeasca si sa invie pacatul, nu vrei sa fii constient ca esti ca o moneda inghitita de scrofitza pusculitza celui ce oti da impresia ca te face din pui mic si neputincios un dumnezeu mare, tare, mult, doar printro atingere, printrun suflu silnicist ce-ti pare o mangaiere, acelui demon periculos nu poti sa nu i te dai cu pripeala naiva ca o papushe trasa de sfori sau ca un bob de strugure in mana respectiv in gura lui ce viclenindu-te cu ”darnicie” te ridica in ochii tai pana la inaltimi ametitoare desi stii foarte bine ca in mod evident te tzepuieste trufind asupra ta si iti ia dandu-ti impresia ca-ti da, si repeta zilnic starea asta la fiecare ceas pana ce de frica, de boli, de chinuri, de groaze, tu chiar crezi ca-ti da intradevar si chiar vezi ca-ti da in ciuda evidentei ca intrun efect placebo si placandu-ti sa minti aflat in starea asta duhovniceasca cazuta cu mintea la confluentele organelor interne, minti si mintiti impreuna sa simti ca-ti place si ca sa crezi ca e bine ce se intampla ajutandu-va ca sa indraznesti ca si tu sa iei adica sa tradezi mintind ca va fi bine si ca vei fi sanatos si incruntandu-te manios si exclusivist cu reprosuiri dracuzante spre cei ce te-au invatzat adevarul. In conditiile astea e destul de greu sa-ti refaci ruga, e greu sa refaci comunicatia lepadata, e greu sa faci repede ce aveai de facut, si ce e de facut mai degraba si nu mai vrei, mai ales daca mustele mieroase ca turbate bazaie si te tot ating tinandu-te in gura ca pe un organ luat cu totul ca o tabara sferica inconjurata de dusmani de jur imprejur. Dupa ce te-ai lasat pagubas si ai tradat, vrei sa te razbuni, insa iti iese invers. Odata ce ti-a venit ideea sau lofica de prost si ti s-a declansat razgandeala de ai crezut si ai basculat neputand sa mai lupti ajungi ca paranoicii la o singura lucrare de scapare vreiinversfaci fara sa vrei sa vezi si sa respecti adevarul, fara sa vrei sa vezi in adanc, vreiinversfaci si faci. Desi e pe dos ceea ce vrei o faci si apoi cand apare declicul ca ai tradat, ai faptuit, simti ca esti fraierul ce a pierdut si de ciuda incepi sa iti distrugi partenerii, apropiatii, partile bune pentru ratare si neimplinire ca sa maresti efectul, ca sa trufesti si tu peste cineva dupa ce ai pierdut devenind un penibil. Dai sa iei, dai sa razbuni ceva din interior insa nu-ti iese decat o razbunare pe parinti, pe drepti, pe nevionvati si pe mai mici, deci exact invers de fiecare data, desi ai avut intentia buna, ai dorit sa scoti si sa alungi mustele rele, nicidecum invers, nicidecum pe dos, dai sa iei lovind defapt in rana pentru rana, pentru raul ce se da rana. Si oare ce anume ai tu de razbunat acolo in interior? Rautatea, caderea, ratarea, neimplinirea, trufia, mandria? Ce anume a fost atat de umilit si de jignit in tine incat si-a facut plinul rabdand insistenta si presiunile incat nu mai poate suporta? Ce este atat de important si insemnat incat pentru acel ceva ce se pierde te deranjeaza orice la culme? Nu cumva e vorba de indreptatirea autoindreptatirii tale care nu poate fi pierduta caci odata pierduta te simti si tu pierdut odata cu ea, ca si scos afara din conflict pe usa din dos si aruncat la gunoi si in oprobiul public, lovit in imaginea construita atat de greu prin jocuri de scena monetar-mamoniace, politice, diplomatice, sociale? Oare pentru aceasta autoindreptatire a indreptatirii autoindreptatirii te razbuni cumplit pe toti umilitorii vrand sa-i omori la propriu ca sa-i excluzi definitiv din conflict si sa scapi de probleme? Oare pentru ea nu vrei sa te mai umilesti si sa te mai smeresti mai departe asa ca la carte? Deci pentru indreptatirea autoindreptatirii tale crezi ca e mai bine sa lasi sa ti se declanseze tradarea si apoi turbarea violenta? Ia zi! Mustele bantuitoare daca vad ca nu mai rabazi pana la sfarsit te vor face fara sa stii asa ca ele, alergice, reactionare, trufase si mandre, justitiar-viclene fara ca tu sa intelegi cum te lucreaza si cum te uneltesc si o sa cazi mult mai mult si mai urat si o sa fi un cazut foarte jos in mocirla, in adanc, pentru ca mustele viclene te desfraneaza, cu asta se ocupa, cu caderea, pentru ca mustele sunt ingeri cazuti, oameni cazuti, suflete cazute, paraziti, adica demoni-duhuri rele, desfranate, lumesti, mandre, oculte care-ti transmit si te fac, te formeateaza, te formeaza, te instaleaza, te cresc... lucrand in ascuns, lucrand ceea ce sunt ele, de acolo din intuneric si din ascunsul ocult nevazut decat cu picatura ca sa para putin si ca nu-s din lume, adica sa ti se para mereu de dorit si sa te faca sa crezi ca nu e vorba de slava desarta lumeasca si vremelnica ci ca e vorba de un lucru tainic si bun sivrajitorind cu iluzii fac sa ti se para ca ele ar fi defapt niste muste eroice bune, niste zei care iti tin de urat in singuratatea ta trista, asa cum simti tu ca fiind buna placerea perversa cand te ating.... sperand si crezand ca e bine sa dai sa iei, ca e placut sa iei, desi nu ai cerut si nici nu ti s-a dat de sus. Si astfel atins ca un glob luat in palme de o fata fecioara, de o satana aerectica, minti in atingere si placandu-ti te-ai si inversat la 180 de grade si ai si tradat schimband macazul in sufletul si in inima ta fiindca iar ai ales sa iei si ai luat, pripindu-te in mod blestemat... iar fapta asta ascunsa in aluatul interior se numeste pacat... caci practic ai lepadat cu trufie ce nu era de lepadat ca sa iei cu naivitate ce nu era de luat... si te-ai facut ipocrit, aratandu-te pe afara spalat si vopsit... desi esti decat un pripit tzepuit ce tzepuieste pripit dandu-se mare, sau stiutor, sau destept, drept, intelept, puternic sau........... frumos... un domngigolo foarte frumos, un impostor travestit cu mare faima desarta mai ales atunci cand se hazardeaza, tradeaza si ia!

Vine aproapele sau careva si iti genereaza, pomenind pe neasteptate pe Dumnezeu, un amestec de frica, stress, datorii, silnicie si dai sa te razbuni pe Dumnezeu desi de vina este cel ce ia, cel ce de panica da sa ia si pana la urma cedeaza si ia.