09.01.2024, 04:26:04
|
Senior Member
|
|
Data înregistrării: 02.04.2012
Mesaje: 3.027
|
|
Citat:
În prealabil postat de tigeratlantic9
De mic am fost mai melancolic..ma intristam xand ma gândeam la viata, moarte, la cum e viata în sine, analuzam totul Či deveneam Či devin des melancolic..Asta nu a reuČit sa mi-o ia niciun antidepresiv.. Bănuiesc ca melamcolia e diferita de depresie nu?
Adică simt ca melancolia asta a mea, tristeČea asta visătoare Či contemplativ are mai mult un substrat existentialist, natural, normal, omenesc decât patologic..poate fi asa sau Či a fi melancolic des e o problema?
Čin mine când baietii jucau fotbal pe terenul din fata blocului meu iar eu deveneam melancolic ca vine toamna, ca exista moarte, ca începe Čcoală, îmi puneam întrebări existentialiste, de ce -uri fără răspuns asta eu fiind la balconul blocului..ce este cu firea asta a mea melancolica
Sunt Či visător.. adevărul este ca gândesc mult..visez.imi pun întrebări, un psihiatru mi-a sosit ca mai mult gândesc decât fac activităČi Či asta e cam adevărat.
Vreau sa întreb un cunoscator firea asta a mea contemplativ, melancolica si mult gânditoare e naturala /normala sau se apropie de patologie?Či dacă da ce patologie?
Eu am fost asa de mic copilaČ, deci as zice ca e natural, poate ca asa e scris în A.D.N în fire în temperament dar nu Čtiu acum poate ma lămureČte cineva.Multumesc mult!
|
Cauta in parintii tai ceva asemanator sau o legatura sugestiva in educatia primita(cocolosire, mangaiere exagerata, strictetze...), fiindca de acolo ti se trage.
__________________
Sublimă fărâmă a Sfintei Chemări,
Zvâcnită din Vrerea divină,
Mi-e sufletul vultur ce spintecă zări
Și sus, printre stele, se-nchină.(pr. Dumitru)
|