Melancolia e o stare sufleteasca foarte frumoasa, poetica, inflcarata... ea premerge dorului prin shagalnicie... un fel de autoironie pana la sacrificiu...
Melancolia e defapt
glasul sufletului...
Sufletul plange si se intristeaza simtind ca omul si oamenii il tarasc si-l imping in iad mai rau ca minciunile lumii condusa de demonii oculti si straini, mai atractivi si ispititori pentru desfranre, pentru cunoastere...
Fa-i
sufletului o bucurie ascultand Domnului care iti cere tacut sa nu mai pacatuiesti...