Dacă nu e clar:
- Înainte de sec. I se vorbea limba dacică pe teritoriile românești.
- Sec I: După colonizarea romanilor, a început să se dezvolte o latinizare printre noii daco-romani. În orașele mari din Dobrogea se vorbea încă greacă căci au fost colonii elene. (articol).
- Sec IV: Se stabilește canonul biblic. Românii antici (protoromânii, străromânii, daco-romanii, etc.) au episcopi în Dobrogea care participă la Sinoade înclusiv la primele Sinoade Ecumenice (același articol).
- Sec. VII: Invazia avaro-slavo, timp în care se formează si „limba română” (articol).
- Sec. IX: Sfinții Chiril și Metodie aduc liturghia bizantină în limba slavonă la bulgari (articol).
- Sec. X: Noi am continuat să vorbim în limba română, dar am adoptat limba slavonă ca limbă liturgică din cauza disponibilității literaturii în slavonă (același articol).
- Sec. XI-XII: Apar primele manuscrise românești (pe teritoriile românești), scrise în limba slavonă (articol).
- Sec XVI: Apar primele scrieri în limba română (articol) și primele tipărituri care erau de obicei în slavonă (articol). Și limba română și limba slavonă erau scrise în alfabet chirilic.
- Sec XVII: Adoptăm limba liturgică românească (păstrând alfabetul slavon) și încep să se tipărească multe texte în română în alfabet chirilic. Acum apare Biblia lui Cantacuzino în 1688 - prima traducere completă a Bibliei în limba română, bineînțeles folosind alfabetul chirilic.
- Sec XVIII: Încep mișcările latiniste (Școala Ardeleană)
- Sec XIX: Adoptăm alfabetul latin.
Slavona nu ne e străină, a fost limbă liturgică mult timp. Clericii înalți și monahii educați știau slavonă și tâlcuiau Scriptura dar mai ales și cel mai important ne tălmăceau Învățătura Creștină adevărată, dată prin Sfânta Predanie de la primii apostoli care au încreștinat țara noastră.
Plus că bineînțeles clerul educat știa greacă și aveam biblii și patristică greacă de foarte mult timp, aveam legături cu Athos de la bun început, am avut întotdeauna credința dreaptă și niciodată nu ne-a lipsit nimic în domeniul credinței.
Mișcarea protestantă e o farsă, nu au tradiție, nu au istorie, nu au nimic autentic, e doar o distragere și a fost condamnată de ierarhii noștri de când au apărut. Ei au Biblia de la noi la fel ca toate textele patristice. Iar mișcarea neoprotestantă este o parodie, o americanizare de prost gust. Tot ce oferă e un gol imens, un teatru fără nicio substanță, nimic real, nici nu știu cum cineva poate lua în serios mișcarea lor.