Citat:
În prealabil postat de RappY
Problema e că mai și secularizează Biserica având astfel de vorbitori, adică în loc ca Biserica să sfințească și să înduhovnicească lumea, adoptă moravuri seculare, subțiind rolul sacrului în favoarea profanului. E o metodă de a laiciza Biserca într-o organizație administrativ-lumească și o abdicare din terenul social cuvenit Bisericii. Normal ar fi să avem clerici care să povățuiască instituțiile de stat, nu mireni purtători de cuvânt în Biserica lui Hristos care să ne învețe ierarhii ce au dreptul să facă.
|
Mă uitam pe evoluția încrederii în Biserică și a persoanelor declarate ortodoxe la recensământ, prin anii 90 când trăiau marii duhovnici, dar trăiau și cei pe care-i voia lumea lustrați pt legături cu comunismul era 90% încrederea în Biserică și vreo 92% din 22 de milioane de locuitori se declarau ortodocși.
Deci e limpede că societatea s-a desacralizat tocmai când Biserica a scăldat-o, și a întreținut prin comunicatele ei comoditatea celor care oricum nu se apropie de Biserică și caută mereu să se ferească de post, rugăciune, nevoință.
Când comunicau marii duhovnici, de ex ne vorbește părintele Cleopa, limbaj clar, fără vicleșug, ascunzișuri, subterfugii stilistice, figuralisme, se mergea direct la țintă.
Citat:
În prealabil postat de RappY
Se construiește o idee că Biserica ar fi în afara statului și societății, nepotrivită și deconectată de la viața oamenilor, care are nevoie de un traducător laic prin care să se exprime să poată fi înțeleasă. Adică în loc ca Biserica să sacralizeze societatea, se lasă profanată capitulând până și cuvântul unui mirean năuc și străin de ortodoxie.
|
Just și în aceeași notă se construiește ideea că Biserica nu ar trebui să se implice nici măcar principial în lupta politică, adică să sublinieze niște principii directoare în funcție de care credinciosul să știe ce să urmărească din conservatorism, dreapta articulată, suveranism, grija de națiune și față de aproapele, să stea să ia capace mereu, să fie în defensivă și pusă la colț de factorul politic de tip PNL-PSD-USR, care o și poate închide sub pretextul de teamă de virus, maximizată pe canalale de comunicare ale mass media care au strecurat frică, cum a fost la începutul pandemiei.