Duhul de nevoință al Părintelul Dionisie Ignat
În acest episod, se dezvăluie mărturiile cuvioșilor greci despre monahii români. Despre români, Arhim. Elisei Raptis mărturisește: „Observam harismele lor, distingeam la acești părinți sărăcia, lepădarea de lume, simplitatea pe care o aveau, dar și duhul de rugăciune. Erau, cu adevărat, oameni uitați de lume, dar alipiți de Dumnezeu.”
Venit în Athos să se nevoiască și să „mănânce rădăcini”, „Gheroda Dionisie a fost o personalitate a secolului XX, a cărui lucrare se observă intens în Sfântul Munte”, fiind „receptat în mod unanim”.
În primii ani, a trebuit să muncească încontinuu, păstrând o nevoință aspră. Cu toate acestea, ”simțeai un har aparte atunci când te aflai în preajma lui. (...) Gheronda Dionisie era, la propriu, o floare înmiresmată a Sfântului Munte. Gheronda chiar răspândea mireasmă. Atunci când venea la Vatoped, luam binecuvântare de la el, iar mâna lui răspândea mireasmă. (...) Era omul bucuriei, era un om care răspândea bucurie, pentru că el însuși era un om bucuros. Gheronda era omul Învierii.”
Pr. Dionisie de la Colciu: „Deși erau ani grei, era multă binecuvântare (har), foarte multă binecuvântare. Acum este mult mai ușor în vremea noastră, dar binecuvântarea pe care o avem este mai puțină.”
Mărturii de la:- Arhim. Elisei Raptis (starețul Mănăstirii Simonos Petra)
- Schimonah Maxim Nikolopoulios (Mănăstirea Iviron)
- Ieroschim. Teofil (Mănăstirea Pantocrator) *
- Arhim. Nifon (starețul Mănăstirii „Sfântul Nectarie”, Glyfada, Grecia)
* prima apariție în emisiune