[Moroco]

Obscenitatea imposturii și opulenței impertinent afișate, a negării reflexe a realității, a sfidării în formă continuată, a cinismului viclean, nestânjenit de propriul trecut sau de contradicția între mască și chip.
De cealaltă parte, credulitatea manipulată, sărăcia (nu cu duhul) din mers și populist salutată, suferința ipocrit mângâiată. Adâncirea în formalism care nu schimbă și nu vindecă.
Smintirea.
Peste toate și toți, mâna îndelung, dar nu infinit răbdătoare a lui Dumnezeu, mâna care ține căderea noastră, a tuturor, nesfârșit de blând, cu sensul clar de a ne trezi și a ne întoarce. Desigur, nu pe partea cealaltă.

Ipocrismul pro pacat si trufie, pilit si obladuit de mana mangaietoare a lui Dumnezeu? De hipocrism trufash ar trebui sa ne pocaim daca vrem sa ne pocaim insa nu cazand mai jos, in idealuri de hipihoti naturisti ce se cred ajunsi in raiul drogurilor si placerilor.