Un imperativ pentru orice creștin care nu se lasă sedus de surogatele și stratagemele „religiosului” instrumentat populist:
să nu lăsăm creștinismul și credința târâte în derizoriu !
Acesta e teritoriul bine marcat al celor ce practică dezinvolt propaganda și demagogia, adică iluzionismul pe scară largă.
Scamatoria, lingușeala, eroizarea de sine, mimarea aprigă a credinței, a îngrijorării și implicării, toate mizează pe orbirea fie și temporară a maselor, deci pe înșelarea acestora, care ajung la grave tulburări de percepție și la o stare de confuzie în care-i creditează tocmai pe cei ce perfid le sedează.
Ținerea ochilor larg deschiși, compararea atentă a realității morale descrise în Evanghelii cu cea care ni se perindă ipocrit prin față, discernerea adevărului neconvenabil din spatele minciunilor pioase și a chipurilor strâmbe din spatele măștilor onctuoase, distingerea între formă găunoasă și fond, între ritualism mort și miez viu, între teatru profitabil, discurs filetist agramat sau politic exaltat și trăire reală a valorilor asimilate, niciodată ostentativ afișate, toate acestea ne așează pe Calea realismului (creștin).
„Calea cea îngustă” a onestității, a mărturisirii adevărului, a modestiei, moderației și ștergerii de sine, a sobrietății și sincerității, a bunei cuviințe, a cunoașterii istoriei, tradiției religioase și culturale proprii e cea care ne salvează de fatalele iluzii.
„Calea cea largă” a corupției morale și materiale, a mistificării profanatoare, a vorbăriei despre Dumnezeu care maschează chiar înstrăinarea de El, e drumul înfundat de un zid cu spatele la care vom fi puși mai devreme sau mai târziu.
Firesc e să alegem ceea ce ne salvează, nu ceea ce ne pierde și ne dezonorează.
- Vasile Bănescu
https://m.facebook.com/story.php?sto...00084764161859