[Moroco]

Psalmul ”orbului” care se razbuna inchizandu-si ochii si in lumina.

Acolo in tine unde-i intuneric si nu vezi ce e acolo cand te infurii cu manie iesita din minti.... acolo te-nvarti, acolo inversezi... acolo unde ti se ridica si vezi negru ca intrun creier al persoanei din tine, acolo deschide-ti ochii la momentul enervarii la culme, ca si cum ti-ai deschide niste ochii in noapte, niste ochi lipiti, incercand sa vezi acolo ce crezi, ce vrei, ce anume faci crezand ca va fi bine de la ce tocmai faci rau.

Daca simti ca e suflet, suflare, duh deschide ochii duhului, daca simti ca e lichid, ca e apa, deschide ochii apei, daca simti ca e creier, deschide ochii creierului, ochii mintii, daca simti ca e cartilaj sau intaritura sau os, deschideti ochii carnii impietrite sau a osului, daca simti ca e o contractie, deschide-ti ochii in contractie, daca e o adunatura de mucilagii, deschide-ti ochii in adunatura de muci, deschide-ti ochii acolo in lipiciuri, in noduri, in spatii necercetate, neluate in seama si in serios, deci cocentreaza-te pe nebuloasa neagra, pe pata neagra, pufoasa, pe tesutul intunecat, orb, puternic negru din tine, acolo unde e intuneric nenteles si cauta sa vezi, cauta sa intelegi, cauta sa stii ce se intampla acolo, sa vezi ce vrei, ce crezi, ce stii, sa poti vedea!

E simplu, deschide-ti ochii in intunericul sufletesc cerebral, emotional, sentimental, personal din tine si te concentreaza acolo cand apare furia credula si neagra care se razbuna ca prostul, deschide-ti deci acolo ochii drepti sa cercetezi ca sa vezi bine si clar in noaptea adanca de acolo din interior si te vei opri din rautatea razbunarii necredintei intelegand realitatea cu constienta si constiinta moralizatoare superioara primita in dar din Har!