[Moroco]

„Flămând am fost și mi-ați dat să mănânc.”
Când, Doamne? Nu știau.
Nu trebuie să o știi.
Nu trebuie să-ți ajuți aproapele pentru(!) Hristos, ci prin(!) Hristos. Eul să dispară astfel încât Hristos, folosind intermediarul constituit de sufletul și trupul nostru, să ajute aproapelui.
A fi robul pe care stăpânul îl trimite să dea ajutor unui sărman. Ajutorul vine de la stăpân, dar e adresat sărmanului.
Hristos nu a suferit pentru Tatăl său. A suferit pentru oameni din voința Tatălui.
Nu se poate spune despre robul care se duce să dea ajutor că o face pentru stăpân. El nu face nimic. Chiar de-ar merge pe cuie, în picioarele goale, ca să ajungă la nefericit, și ar suferi, tot nu ar face nimic. Pentru că e un rob .
„Slugi netrebnice suntem”, adică: nu am făcut nimic.
În genere, „a ajuta, a dărui lui Dumnezeu” este o expresie proastă. Dumnezeu nu trebuie pus la dativ.
A nu merge către aproapele din cauza lui Dumnezeu, ci a fi îndreptat de Dumnezeu către aproapele asemenea unei săgeți trase de arcaș spre țintă.
Simone Weil, „Greutatea și harul”
- - -
A simți intens și a gândi fertil din interiorul miezului de lumină al Evangheliei. Nu din „întunericul cel mai din afara” ei în care încremenim ipocrit și convenabil comodității noastre, dar nu doar ei...

O intelegere foarte interesanta, mirifica, o talmacire superba.

Disoluția Educației fondate pe efort, rigoare, disciplină, recompensarea meritului și a performanței obținute corect, disoluție operată azi de „experții” ideologi ai egalitaristei „corectitudini politice” - care vrea ca ratatul din orice domeniu să fie tratat ca egal al geniului - a fost presimțită și prevăzută încă de la mijlocul secolului trecut.
Unul dintre cei mai mari intelectuali ai secolului XX, C.S.Lewis - profesor universitar de literatură engleză, medievală și renascentistă, critic literar, romancier, eseist, teolog, apologet creștin - scrie ultima sa carte („Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tânăr”, urmată de textul „Sfredelin propune o închinare”) cu puțin înainte de moarte (1963).
În spatele strategiilor ideologice menite să schimbe ceea ce e consacrat bun, întrucât validat de milenara experiență umană, valori formatoare edificate pe ordine și pe ierarhiile firescului, se află rafinata strategie a celui care ne manipulează, după ce a convins o majoritate că el nici nu există cu adevărat („Tatăl minciunii”).
Textul de mai jos este unul exemplar profetic:
Spiritul lui „Sunt la fel de bun ca tine” a trecut de stadiul unei simple influențe sociale generale. Începe deja să-și facă simțită prezența în sistemul de învățământ.
Odată sesizată tendința, se pot ușor prevedea dezvoltările ulterioare. Principiul de bază al noului sistem are să fie că proștii și leneșii nu trebuie făcuți să se simtă inferiori elevilor inteligenți și silitori. Așa ceva ar fi „nedemocratic”.
Diferențele între elevi - căci sunt, indubitabil, diferențe individuale - trebuie mușamalizate. Lucrul se poate înfăptui pe mai multe niveluri.
În universități, examenele trebuie astfel gândite încât aproape toți studenții să obțină note mari.
Examenele de admitere trebuie astfel concepute încât toți, sau aproape toți cetățenii se poate intra la universitate, indiferent dacă au sau nu capacitatea (sau dorința) de a se alege cu ceva de pe urma învățământului superior.
În școli, copiii care sunt prea slab dotați sau prea leneși să învețe limbi străine, matematică sau noțiuni științifice de bază vor fi încurajați să facă ce făceau cândva copiii în timpul lor liber. Pot, de exemplu, să facă turtițe de nămol și asta să se cheme curs de modelaj. Dar în niciun caz nu trebuie să li se dea de înțeles că sunt inferiori copiilor care studiază.
Oricât de stupide le-ar fi preocupările, ele trebuie să primească „partea lor de respect”. Ba se poate opera încă și mai drastic. Copiii care se dovedesc apți de un nivel superior pot fi ținuți pe loc în mod artificial, doar pentru că ceilalți copii s-ar alege cu o „traumă” dacă s-ar vedea lăsați în urmă.
Copilul eminent va rămâne astfel în mod democratic țintuit locului în grupa lui de vârstă pe tot parcursul școlii, iar un elev care ar fi în stare să-i priceapă pe Eschil sau Dante va trebui să stea cuminte și să-l asculte pe colegul lui care încă silabisește „Ana are mere”.
Între-un cuvânt, avem motive întemeiate să sperăm într-o viitoare abolire a învățământului, atunci când va ajunge să domnească triumfător principiul lui „Sunt la fel de bun ca tine”. Orice recompensă pentru rezultatele bune și orice pedeapsă pentru rezultatele proaste vor dispărea. Cei câțiva care ar vrea să învețe vor fi împiedicați să o facă; cine se cred ei să-și depășească colegii? Și oricum profesorii - sau poate ar trebui să-i numesc bone? - vor fi mult prea ocupați să-i cocoloșească pe nerozi ca să mai piardă vremea cu predatul profesionist.
C.S. Lewis, „Sfredelin propune o închinare”.

Hei titză! Litzăchitzălău!

Prietenia presupune comesenia în jurul unor valori prețuite și mărturisite în același duh al bucuriei și înțelegerii.
Când aceste valori sunt cele creștine, pe care s-a fondat Europa, când cineva le asumă și le traduce public la cel mai înalt nivel cultural, consolidând astfel prestigiul creștinismului și al Bisericii, acea persoană merită deplina prețuire a celor care înțeleg cât de mult înseamnă „urbanitatea credinței” într-o lume (inclusiv românească) afectată de noua barbarie ideologică și de agresarea creștinismului însuși de către cei ce-l uzurpă smintitor din interior.
La mulți ani, Teodor Baconschi !

Da-da, felicitari domnului Shuncutza... pentru... habar n-am pentru ce....
Da' sa nu-mi bage erectismele occidentului pe gat ca sigur n-o sa-i convina sa-l fac prost...ciutto!