[Moroco]

Îmbrobodirea și manipularea de un anumit fel sunt ușor de recunoscut după:
- excesul zgomotos de „revoltă” calculată și ostentativ afișată în mijlocul maselor revoltate, dezamăgite și, contextual, măgulite.
- invocarea patetică a suferinței trecute și prezente a neamului, de la tribuna de unde se urlă, se proferează, se elucubrează.
- promisiunea cu aer viril amenințător a îndreptării radicale și definitive a lucrurilor prin descinderea în agora vieții publice a unui grup de „mântuitori” ai poporului oropsit.
- lingușirea mulțimii prin evocarea și supralicitarea marilor virtuți naționale moștenite intact până azi, deși virtuțile sunt mereu personale, obținute prin strădanie, nu prin predanie. Identitatea este altceva și nu e garantată decât de efortul rațional de a o cultiva.
- demonizarea Europei, a „străinilor” din Apusul „putred” care, de când se știu, ne-au prădat și umilit, încercând simultan să ne corupă credința și să ne convertească perfid atenția noastră contemplativă la cele lumești.
- inocentizarea dreptcredincioșilor de la Răsărit, de unde soarele răsare, chiar dacă întunericul Gulagului extins, cu epicentrul în Siberia, a înghițit nu chiar demult peste 100.000.000 de vieți, inclusiv o țară numită România și a rupt părți din ea în epoca stalinismului antihristic, încă omagiat iconic și dus totalitar mai departe prin mințile rătăcite de ideologie.
- solidarizarea tacită sau explicită cu cei ce „apără” valorile creștine răsăritene de „nazismul” și „depravarea” apusene prin uzul criminal al unor binecuvântate arme cu arie medie și lungă de acțiune.
- instrumentalizarea simbolurilor religioase în cheie partinică și electorală.
- discursul dublu, oportunist, plin de false note creștine și reverii paseiste, presărat obsesiv cu atacuri la adresa celor cu ochii larg deschiși, discurs steril din punct de vedere economic și social.

Vorbele din spatele vorbelor, chipurile din spatele măștilor, adevărul dureros din spatele minciunilor tranchilizante vor lăsa însă inevitabil locul realității care nu poate fi niciodată înfrântă, ci doar vremelnic și nebunește deformată sau contrazisă.

Revelația creștină, rațiunea și bunul-simț cărora li se adresează, ne arată singura cale onestă și real ascendentă la nivel personal și societal: aceea a adevărului care, opunându-se minciunii liberticide și polarizante, eliberează, îndreaptă și vindecă, a ordinii vitale fondată pe autoritate morală și profesională, a înnobilării care presupune credința-încredere, cunoașterea, buna educație, generozitatea și sacrificiul de sine, a respectului slujitor față de alteritatea umană în care avem datoria să descifrăm constant „chipul” dumnezeiesc din celălalt.
Restul compune iluzoriu „calea cea lată” și înfundată, pe care mulți se înghesuie și se pierd după ce, smintitor, au trâmbițat-o.

Manipularea perfecta se face prin amestecarea respectarii legilor marelui licurici cu seriful ce impune cu arma si cu armata ordine in oras, cu simbolurile credintei inmultite si bine ticluite ca sa poata sa fie folosite drept tzepuiala, venind din cand in cand si cu acea alta evanghelie din "cer" rescrisa de erecticii rastalmacitori tot asa cum au rescris stalinistii istoria, raspandind fluturasi ca ingerasii asa cum raspandeau comunistii manifeste, si toate astea sunt amestecate cu barbatia si munca cinstita si grea a vacarului care se ocupa de vite, de turme si cu iluziile si visele tanarul corupt prostovan ce e invatat cu bataia ce inseamna barbatia de catre ceilalti vacari mai puternici si mai batrani capabili sa bata cate un bar plin de jmecheri si trepadusi ca sa-si apere demnitatea inaintea artistelor de la bara sau sa se razbune pentru un frate umilit. Acest drog al puterii si seriozitatii ce raspandeste o morala a dreptului invincibil care infrunta raul cu pumnul si cu arma in mana dovedind un curaj nebun calarind cai naravasi si bivoli salbatici, asta e cea mai lipicioasa manipulare ipocrita caci seful pentru a-si apara trufia lacomiei si stapanirea impostoare e in stare sa-si impuste fara remuscari orice adversari de aceiasi teapa prezentand adversarii ca pe niste blestemati in timp ce pe sine insusi se arata bautor de cafea si cinstitor de parinti prin tinerea acelorasi mese festive traditionale ca si bunicii in care se facea cultul snobismului si al tupeului viclean aratand si impunand mare respect pentru seful de clan, marele batran criminal... rau da' bun, care face si aduce banii in ferma incat toti profita si supravietuiesc, a carui loc din capul mesei este ravnit de toti, pentru ca de acolo se dau toate ordinele in tinut si de acolo se ia morala... de frica... frica de... operatiunea speciala... a tzantzarului sat-anofel.