Talcuind cuvintele Sf. Pavel: "... Iacov si Chefa si Ioan, cei socotiti a fi stalpi" (Galateni ), Sfantul Ioan Gura de Aur zice ca erau deopotriva "cei intai cu vrednicia intre apostoli, temeliile Bisericii, cei intai chemati si varful ucenicilor"
(Cuvantul 1, Epistola catre Galateni)
"Dupa inaltarea Mantuitorului la cer, Petru, Iacob si Ioan, ca unii ce fusesera cinstiti in chip deosebit de insusi Mantuitorul, nu au ajuns sa se certe intre ei pentru intaietate, ci au ales pe Iacob cel drept ca episcop al Ierusalimului." (Eusebiu de Cezareea, "Istoria bisericeasca", II, 1)
"Luati seama la smerenia lui Iacov: desi el a primit episcopatul Ierusalimului, nu zice nimic in aceasta imprejurare; priviti si marea smerenie a celorlalti ucenici, care dupa ce au daruit in unanimitate scaunul lui Iacov, nu se mai cearta intre ei. Caci aceasta Biserica era parca in cer, neavand nimic pamantesc — nestralucind nici prin zidurile ei, nici prin marmurele sale — ci prin unanima si cucernica ravna a madularelor ei."
(Sf. Ioan Gura de Aur, Talcuire la Faptele Apostolilor)
Vorbind de imprejurarea cand Pavel mustra pe Petru in Antiohia, el se exprima astfel:
"Tulbura-se-va cineva, auzind ca Pavel a stat impotriva lui Petru, adica stalpii Bisericii s-au ciocnit si au cazut unul peste altul? Caci ei sunt stalpii care sprijina si poarta acoperamantul credintei; si nu numai stalpii, ci inca pavaza si ochii trupului Bisericii, izvoarele si vistieria tuturor bunatatilor; si daca cineva ar zice despre ei tot ce si-ar putea inchipui, totusi n-ar putea arata indeajuns vrednicia lor" (Omilia asupra cuvintelor: Pe fata i-am stat impotriva).
Mai departe el aseamana pe cei doi apostoli cu doi cai tragand impreuna carul Bisericii, lasand a se intelege ca unul din ei, Petru, parea a schiopata. Aceasta era o aluzie la caderea sa.
"Cum tu, Pavel, care ai fost atat de bland si atat de bun cu ucenicii tai, ai devenit asa de aspru catre cel dimpreuna-apostol? " Este cu putinta a spune mai lamurit ca Pavel era intocmai cu Petru in vrednicie?
"Hristos incredinta lui Petru pe iudei si lui Pavel neamurile; nu zic aceasta de la mine, dar sa ascultam pe Pavel, care zice: << Caci Cel ce a lucrat prin Petru in apostolia taierii imprejur a lucrat si prin mine la neamuri>> (Galat. 2, 8 ). Caci dupa cum un intelept general care, dupa ce a cunoscut cu ingrijire destoinicia fiecaruia, incredinteaza puterea unuia asupra cavaleriei si altuia asupra infanteriei, astfel desigur Hristos a impartit ostirea sa in doua parti, si a incredintat lui Petru pe iudei si lui Pavel neamurile. Cele doua parti ale ostirii sunt diferite, insa generalul (Hristos) este unul."
(Omilie asupra cuvintelor: Pe fata i-am stat impotriva)
Iata cum descrie Sf. Ioan Gura de Aur desfasurarea sinodului apostolic de la Ierusalim (50 AD):
"Vedeti, dupa Petru vorbeste Pavel, si nimeni nu gaseste nimic de cartit; Iacov asteapta si sta linistit, caci intaietatea ii fusese lui incredintata. Ioan si ceilalti apostoli nu vorbesc, ci tac fara nici o ciuda, pentru ca sufletul lor era dezbracat de toata slava cea desarta... Dupa ce ei (Barnaba si Pavel) au incetat de a grai, Iacov lua cuvantul si zise: << Simon v-a istorisit cum Dumnezeu a aruncat privirea sa asupra neamurilor... >>. Graiul lui Petru fusese mai ridicat, acela al lui Iacov este mai astamparat. Astfel trebuie totdeauna sa faca acela care are o mare putere: el lasa altora asprimea si-si retine lui insusi duhul stamparat si linistit."
Si mai departe, analizand cuvintele Sf. Iacov, face urmatorul rationament:
"Ce vrea sa zica: Eu judec? Aceasta vrea sa zica: Eu afirm cu autoritate ca lucrul este asa... Deci Iacov a hotarat asupra intregii chestiuni."
(Cuvantul 33 la Faptele Apostolilor )
|