Citat:
În prealabil postat de Demetrius
Ia vezi ce spune apostolul Pavel efesenilor despre firea tuturor, despre voia trupului si a simturilor, voie despre care tu spui ca este si a sufletului:
3. Întru care și noi toți am petrecut odinioară, în poftele trupului nostru, făcând voile trupului și ale simțurilor și, din fire, eram fiii mâniei ca și ceilalți.(Ef2,3)
|
Păi da, după cadere, firea a fost alterată și denaturată după cum am mai spus. Asta nu înseamnă că am încetat să mai fim creați după chip, doar că acest lucru s-a întunecat și a devenit greu accesibil.
Din Teologia Dogmatică Ortodoxă vol 1 a părintelui Dumitru Stăniloae:
Citat:
Chipul dumnezeiesc constă în structura ontologică a omului facută să tindă spre comuniunea cu comuniunea suprema, cea a Persoanelor divine care sunt izvor al oricărei comuniuni, cu persoanele umane, iar asemănarea constă in activarea acestei structuri.
(...)
Slăbirea capacității omului de a cunoaște printr-o lume transparentă pe Dumnezeu Cel personal, de a trăi în comuniune cu El cu semenii a însemnat nu numai o retragere a harului lui Dumnezeu, ci și o slăbire a chipului lui Dumnezeu în om. Dar acest chip nu s-a distrus în om cu totul. Omul are aspirația spre o cunoaștere infinită, în care se ascunde setea de Dumnezeu, cunoaștere pe care uneori o străvede; trebuința de bine nu s-a șters nici ea cu totul din el, deși nu-L concepe totdeauna ca comuniune. Comuniunea cu oamenii a rămas și ea într-o formă slăbită.
|
Din aceeași carte despre structura trup-suflet:
Citat:
|
Unirea între suflet și trup e atât de deplină, că ele formează o singură fire, superioară naturii. Unirea între suflet și trup în unitatea persoanei umane e o taină deosebită pentru că specia-om, care unește natura cu spiritul, reprezintă factorul spiritual conștient și liber inserat în natură ca suflet. Acest fapt dă posibilitate persoanei noastre să facă un uz contingent de natură. Inserarea spiritului în natura materială e atât de intimă, că factorul spiritual uman nu poate fi conceput nici o clipă ca spirit pur, ci trebuie înțeles de la început ca suflet, sau ca spirit întrupat, ca spirit cu ramificările lui în trup, sau ca trup cu rădăcini în spirit. Persoana noastră e spirit capabil de simțire și de cunoaștere prin simțuri, dar menținând conștiința de sine și libertatea și puterea mișcării sale prin mișcarea trupului și, prin aceasta, și puterea mișcării obiectelor după cum voiește, întrucât are trupul participant la actele de cunoaștere și de mișcare ale spiritului.
|
Scriptura nu contrazice aceste interpretări, doar că tu le interpretezi după capul tău cum vrei în loc să citești tălmăciri ortodoxe.