Trec vremile
de Vasile Voiculescu
Trec vremile... ca niște ape
Și fața lumilor o spală...
Se luptă sufletul să scape
Din furtunoasa-nvălmășeală
Și din șuvoaiele de apă.
Ca-n încleștarea agoniei
S-afunda iar și iar se suie.
Izbește-n porțile veciei,
Dar taina nimeni nu-i să-i spuie,
Și iar s-afundă... și se suie!
Citat:
|
După câteva zile, în noaptea de 25 spre 26 aprilie, Nașa a intrat în camera lui Ionică și i‑a spus: „Scoală și vino, Ioane, moare Vasile!”. Redau mai jos acest sfârșit, după însemnările lui Ionică: „Nu înainte însă de a se ridica din moartea care pusese stăpânire pe el de trei zile, și adunându‑și ultimele puteri ale spiritului care mai dăinuia într‑un corp lipsit de viață […], să‑mi spună cu o voce din altă lume: „Ionică, eu mor! Mor! M‑am omorât! Nu le dau nimic!”. (Știa că eu tratam publicarea scrierilor lui). Și a încheiat simplu: „Ai grijă că sunt mai perverși decât crezi tu!”… Și s‑a stins”.
|
https://fericiticeiprigoniti.net/ult...le-voiculescu/