[Moroco]

Am citit cartea lui Iov pe la 17 ani. E povestea unui om care n-a renunțat la credință, valori și fidelitate, deși a cunoscut suferința, abandonul și batjocura „prietenilor.” Biblia te ajută pentru că îți dă jos masca socială și-ți cere să privești eșecul vieții dedublate, trăită-n minciună.
Viețile noastre cunosc frecvent pustiul și dezamăgirea: faliment financiar, boli premature, iubiri destrămate, trădarea unor amici, sabotajul colegilor de breaslă, propria miopie spirituală, răutatea lumii și calomnia gratuită.
Cartea lui Iov este despre smerenia și răbdarea celui drept, dar ispitit de răzvrătire. Dumnezeu îi pune acestuia o singură întrebare: „unde erai tu, Iov, când Eu făceam salba de stele”?
Măreția Infinitului divin ar trebui să ne smerească. Orgolioși nevoie mare, suntem ca un grăunte de nisip aruncați pe fundul mării.
Dacă omul modern n-ar fi renunțat la Dumnezeu, ar fi priceput cât de nejustificate și ridicole sunt pretențiile de infailibilitate sau omnisciență. Ar fi înțeles „că-n parte cunoaștem și că doar în parte profețim.”
Chiar dacă ne moare cineva drag inimii noastre — o persoană infinit mai valoroasă decât banii sau obiectele prăfuite — suntem îndatorați cu recunoștință pentru darul nemeritat al vieții trăite până azi.
În pragul dizolvării propriei tale materialități, descoperi că atașamentele materiale îngreunează suișul duhovnicesc. În fața veșniciei, numai iubirea-agape e consolatoare.

In post nu e cazul de agape. Practic ar trebui astfel sa mancam si sa postim incat sa nu mai fie nevoie sa folosim toileta-buda.