[CristianR]

În ce mă privește, am cam spus ce aveam de spus pe acest subiect, și anume că lucrurile trebuie văzute cu limpezime, agresiunea și crima nu trebuie justificate cu niciun fel de argumente, distincția între victimă și agresor este de bun-simț, iar dacă ești al lui Hristos reperele sunt clare.

În rest, pentru a intra în analize extinse istorice și politice nepărtinitoare, constat că atât Iorest, cât și Cătălin – a cărui poziție și argumentație le aprob bucuros (în pofida divergențelor pe care le-am avut pe teme de credință) –, le fac mai bine decât mine, iar eu nu găsesc timpul necesar unei cercetări echilibrate a informațiilor și nici nu mă simt în stare să mă substitui unui judecător care să administreze corect 'probele' și să cântărească faptele celor implicați. Pentru că trebuie să-l asculți pe fiecare - rus (sau român) minoritar în Ucraina, albanez (sau iarăși român minoritar) în Serbia; vs. naționalist (majoritar) ucrainean ori sârb; ș.a.m.d.

Prefer, de aceea, să las judecata aceasta lui Dumnezeu, așa cum El ne îndeamnă, pentru că întreaga istorie va fi judecată de El, în timp ce noi suntem datori să lucrăm la curățirea personală, singura care poate schimba lumea în bine, în timp ce ideologiile n-au reușit să schimbe pe nimeni în bine. Din contră

Până la Judecată, cred că ce așteaptă El de la noi este să ne înălțăm un pic peste planul acestei lumi, cu ajutorul Lui, pentru că numai devenind oameni duhovnicești vom putea da un alt chip lumii în care trăim, iar Împărăția lui doar atunci va fi și pe pământ 'precum în cer'.

Ce mă bucură este constatarea că dialogul este posibil chiar și atunci când opiniile noastre sunt foarte diferite. Rău ar fi să căutăm doar oameni care ne confirmă (pre)judecățile, creând împreună bule autosuficiente, care intră în coliziune unele cu altele atunci când nu reușesc să se evite. Însă dialogând cu sinceritate este posibil să învățăm cu toții câte ceva unii de la alții și, cine știe, poate să ne și întâlnim undeva în viitor, lucru care este posibil dacă credem toți că adevărul nu aparține niciunuia dintre noi, ci ni se face cunoscut treptat, fiind ceva către care tindem cu toții.