Citat:
În prealabil postat de RappY
Cuvântul folosit în teologie este ἀρχή (arché) care e folosit cu sensul de cauză sau principiu originar. Dacă îl traduci ca „început” atunci poți face asta cu precizarea că nu e un „început” adevărat al vreunei „existențe” cum ai descris tu conceptul până acum, ci un concept teologic legat de proprietățile Persoanelor divine a căror existență este fără de început, deci de neînțeles de mintea umană.
Și apropo „nașterea continuă” despre care tot vorbești este același lucru: un termen teologic referindu-se la „nașterea în veșnicie” care nu poate fi înțeleasă de mintea umană, precum nici „veșnicia” în sine nu poate fi înțeleasă. Nu se referă la o „naștere în timp” cum pare că interpretezi tu în mod eronat.
|
Eu stiu despre ce vorbesc, ti-am spus ca tu trebuie sa-ti clarifici ce inseamna nastere, cauza, precum si ce presupun acestea. Am dat exemplul din sfantul Fotie cel Mare pentru ca explica ambele lucruri, si nasterea, si nasterea continua. Fiul si Duhul Sfant isi capata existenta de la Tatal, asta inseamna nasterea si cauza. Te legi de un cuvant, inceput, care inseamna altceva in fiecare din cele doua contexte. Nu poate exista nastere continua si nu se poate explica prin faptul ca nu intelegem noi, cand e explicat destul de clar, deci e inteles. Naterea si purcederea sunt perfecte, pentru ca altfel nu ar mai putea fi persoane divine, iar divinitatea face ceva doar perfect. De aceea, s-au produs o singura data in vesnicie, nu e nevoie sa fie reinoite, sau adaugat ceva. Eu inteleg despre ce vorbim, nu caut acum care e invatatura aceasta, doar iti explic tie.