[Moroco]

Există întâlniri devoratoare, parazitare, cărora le supraviețuiești îngreunat, împuținat, sleit. Ele sunt inevitabil frecvente.
Există și întâlniri care te întremează, te întregesc, te îmblânzesc și onorează prin dialogul cu oamenii întâlniți, din mijlocul cărora pleci doar constrâns de programul fixat și cu speranța revederii.
O asemenea din urmă întâlnire a avut loc recent la Arad, în cadrul programului de evenimente intitulat „Credință și mărturisire”, onorabil proiect derulat la inițiativa Consiliului Județean, prin Centrul său Cultural, în parteneriat cu Arhiepiscopia Aradului și Facultatea de Teologie Ortodoxă „Ilarion V. Felea”.
Generoasa invitație transmisă de un ierarh cu calitatea umană, experiența eclezială și anvergura morală ale Înaltpreasfințitului Timotei, cel care arhipăstorește cu blândețe, rafinat tact și adânc discernământ eparhia Aradului de patru decenii, este onorantă prin excelență.
Gradul real de încreștinare, valoarea umană și înțelepciunea unui ierarh/ slujitor al Bisericii răzbat în primul rând din modestia netrucată a vieții personale, din ierarhia sa lăuntrică în care gândurile, cuvintele și gesturile sunt natural la locul lor, dar și din calitatea alegerii colaboratorilor apropiați: oameni buni (inclusiv profesional) și onești, oameni cuviincioși și bine educați, capabili să-și împlinească misiunile multiple cu delicatețe și pragmatism. Oameni după asemănarea celui ce i-a creditat.
Le mulțumesc cu recunoștință și pe această cale, pentru memorabila întâlnire arădeană din jurul temei „Creștinismul și Biserica azi - realism, claritate, fidelitate”, Părintelui Patriarh, Arhiepiscopului Timotei, Părintelui Decan Cristinel Ioja, ultrarafinat și realist teolog, Părintelui consilier cultural Iustin Popovici și, chiar dacă pare, deloc în ultimul rând, Părintelui arhidiacon Bogdan Noghiu, un om de o rară delicatețe sufletească și eficacitate în împlinirea simultană a binelui pentru Biserică și pentru comunitatea arădeană extra-bisericească.
Aradul nu doar a fost, ci a și redevenit în ultimul răstimp, datorită oamenilor pricepuți și implicați care au grijă de el atât în plan administrativ-cetățenesc, cât și bisericesc, un oraș din care îți pare rău când pleci. Mai ales când te gândești, eventual, la orașul în care trebuie să te întorci.

Adevaratele intalniri sunt cele din interior cu cei drepti care se pleaca doar lui Dumnezeu caci orice a-plecat la altii se poate socoti o tradare a iubirii.

Smerenia presupune „tăierea voii”, nu exacerbarea ei strivitoare.
Ne-voința personală, favorabilă voinței lui Dumnezeu care știe inevitabil mai multe decât noi despre bine și rău, despre ce ne salvează și ce ne (poate) distruge pe calea libertății care rămâne intactă.
Am putea totuși accepta și urma un îndemn menit să ne întoarcă de lângă prăpastie, fără să-L bombănim prea mult pe Cel care ni-l dă.
El Însuși, ca om, ca Fiu, s-a smerit, a ascultat, s-a supus Părintelui Său. Tot El, ca Dumnezeu, n-a ezitat să le spele ucenicilor Săi picioarele, nu chiar curate, pentru a le oferi practic o lecție memorabilă de smerenie. Predată și ajunsă până la noi.
Nu ne spetim însă cu învățătura, nu prea ne place „cartea” și mai ales această lecție.
Smerenia deplină conduce la cruce și la purtarea ei. Dar nu spre nicăieri sau spre un zid la piciorul căruia vom sfârși îngropați în neant.
Crucea (vieții) are un sens.
Sensul întrupat a acceptat liber răstignirea pe crucea unde moartea a fost înghițită de Viață.
Întrucât crucea, răstignirea și moartea sfârșesc în Înviere.
Smerenia e tăcută.

Nemultumirea de Dumnezeu desi se ascunde si tace pana la mutenie duce pe toti cu vorba in ispita ca un limbut fara putinta de a se linisti tot creind dezbinari si ziduri de despartire si generand paravane dupa care sa-si poata ascunda adevarata fire, aia rea care cica doar glumeste si se joaca... se joaca cu focul ca nebuna aia care tot scoate cate 10 negrii mititei dintr-o data... si-i aduna ca apoi sa-i trimita in lume unde sa se risipeasca band si cantand: 10 negri mititei s-au dus in plin post pascal sa mance oua, unul a mancat si gainile, l-a luat baietii cu ochi albestrii si-au ramas doar noua, 9 negri mititei sau dus la sala, s-au tot antrenat vrand sa strige "Pooot", unul si-a scapat haltera pe picior sau pe coloana si-au ramas doar opt, 8 negrii mititei au baut ca AndriPopa sange cu lapte in concerte la pasarea Colibri si la Ada Milea, unul s-a facut vacar, cawboi cum ar veni, s-a suit pe Harley Davidson si s-a carat dupa Cargo, si-au ramas doar sapte, 7 negri mititei si-au zidit case, de tot felul, unul s-a facut Manole, mare mester, si-au ramas doar sase, stiti ce s-a-ntamplat, 6 negri mittei au mers la lupte de cocosi si-au intrat in clinci, unul prins in cleste a uitat sa bata de 3 ori in podea si-au ramas doar cinci, 5 negri mititei s-au dus la teatru... de papusi, unul s-a facut actor de standup comedy pe post de sharpele-broscoi Kermit si scrofitza Miss Pegy si-au ramas doar patru, 4 negri mititei s-au urcat in tei pupuind ca pupaza lui creanga vrand sa adune toate florile lui Eminescu pentru ceai, unul s-a indragostit si el de Veronica Micle fiind asa drogat si-au ramas doar trei, 3 negri mititei s-au dus in munti sa se faca calugari, asa ca niste oi... intre lupi, unul s-a facut cioban si-au ramas doar doi, 2 negri mititei s-au dus la razboi si au tras cu tunul, cu orice arma din dotarea armatei, unul din ei s-a facut bucatar la popota, ca i-a placut sa traga cu chiulul si-a ramas doar unul. Un negru mititel s-a-nsurat c-o "fata" si-mpreuna iar au mancat oua dar nu in post ci de Pasti, friptura si drob de Miel cu salata de boeuf, icre si maioneze, prajituri cu frisca, bere, wisky, inghetata si... si... nebuna i-a facut 10 dintr-o data. Zece negri mititei...

Citat de la un alt frate crestin-ortodox uns cu toate piliozoofiliile...
„Când copilul tău va câștiga primii bani pentru o înghețată, procedează în felul următor: Înainte de a gusta înghețata, ia-o din mâna lui și mușcă 20% din ea.
În timp ce copilul va mormăi, exprimându-și uimirea, mai mușcă 30%.
Apoi dă-i restul de înghețată și explică-i că așa face statul cu toți banii pe care îi câștigă fiecare cetățean de rând. Că astfel se va întâmpla și cu fiecare înghețată pe care și-o va cumpăra. Și că mărimea mușcăturii poate fi redusă, dacă cel care mușcă va fi apucat de mână și i se va cere să explice de ce mușcă exact atât.”
Margaret Thatcher


Ești media conversațiilor pe care le porți cu cei cinci oameni importanți din viața ta. Alege un mentor nu după frumusețea discursului, ci după conduita vieții. Pleacă dintre oamenii care-ți taie mereu elanul.
Prieteniile durabile sunt puține și se cuvin îngrijite precum măslinii-n miez de iarnă. Mulți se vor folosi de carisma, energia sau renumele tău, fără să-ți întoarcă favorul. Când dai din propriul buzunar, să ai zero așteptări de la ceilalți. Când primești cadouri, fii pregătit să încasezi și reproșuri.
Dacă ai rezultate deosebite, așteaptă-te să trezești gelozia trântorilor. Când te rogi, fii sigur că lumea te va socoti nebun.
Fii blând cu slăbiciunile omenești și mereu încurajator cu cei tineri sau șovăielnici.
Confruntă-ți adversarul, știind că rostești adevărul. Învelește cuvintele dreptății într-o mănușă a dragostei arătată deja pe Golgota de însuși Hristos.


A avut o minte strălucitoare și, mai ales, o inimă de român: Ilie Șerbănescu, de profesie dascăl, a spart consensul elitei locale, îndrăznind să apere capitalul autohton și interesul național. A fost ministrul Reformei în perioada post-comunistă și, toată viața, și-a dorit să-i vadă pe conaționalii săi mai bogați.
Ani de zile, i-am citit editorialele pentru a înțelege mai bine procesele macro-economice din țara noastră. Ne-am și întâlnit de câteva ori, în anumite studiouri TV, și m-a impresionat eleganța și decența unui profesor universitar de modă veche.
Poate nu m-am lăsat mereu convins de argumentele domniei sale, dar mereu am avut senzația că ascult o voce a libertății. M-a bucurat să aflu, recent, că domnul Ilie Șerbanescu era și un om credincios.
Dumnezeu să-l odihnească-n pace!

Sincere condoleante tuturor celor care l-au iubit pe marele patriot, pe fratele nostru intru Hristos, pe stimabilul domn Ilie Șerbanescu, marele analist politic si economic. El ne-a zis clar ca deja suntem o colonie doar ca nu vrem sa recunoastem. Zicea mereu ca altii ne pun presedintele si primul ministru, bancile, multinationalele si ambasadorii, respectiv serviciile secrete din interpol lucrand in mare secret... fireste ca doar pentru interesele noastre.