Citat:
În prealabil postat de Iorest
21 de rubini
|
Și ce să vezi, pe lângă acțiuni de interdicție, de obstrucționare, de intimidare, de care am înțeles că filmul și nu doar el au parte, în acea luni seara de după duminica de Paști, cel mai probabil după ce s-a vehiculat ora de difuzare a filmului, pe o altă televiziune exact la orele respective hop și așa-zisul „părinte” Neculă, într-o înregistrare, care pentru unii ar putea avea ca alibi pe Florin Piersic, însă am convingerea că nu întîmplător s-a pus atunci casetă cu „părintele”-„celebritate”. Și știm că el a avut, probabil toată viața „dumnealui”, și are în continuare cea mai mare grijă de
pulpanele stăpînilor. (Evident ca să poată el să
„dea din copite” așa nederanjat, pe unde te gândești și pe unde nu te gândești.)
Un aspect mai puțin remarcat sau poate chiar deloc, este acela că mare parte din acțiunea legată de Biserică a filmului, pe lângă fragmentele care l-ar reprezenta pe „preafericitul” IPS Ciobotea,
face referire la zone care aparțin în sens larg de Mitropolia Ardealului, inclusiv Episcopia Oradiei făcînd parte din această mitropolie, a se vedea și scenele care l-ar reprezenta pe IPS Antonie Plămădeală, fost ierarh la Ardeal, cel care și ajunsese la propriu spre sfîrșitul vieții pe acest pămînt în scaun cu rotile (nu știu ce probleme a avut).
Din punctul meu de vedere, una dintre scenele antologice ale filmului este aceea cu chiolhanul „episcopal”, în care se poate regăsi
printre altele și mentalitatea unora care âncă mai trăiesc cu fantezia lor că L-au luat ei „ostatic” pe Hristos „la deștiul lor mic” și că va mai continua mult și „bine” această abordare incalificabilă; dar și scena ulterioară cu pretendentul și consilierul „episcopal” în care acela îi spunea într-un limbaj aproape de factură „mafiotă” cum îi era „milă” de pretendent. Eu personal știu caz în care o înaltă „față” bisericească s-a manifestat într-un mod aproape identic față de cineva, în același stil de factură „mafiotă”, încât cred că nu este exclus ca astfel de atitudini ale unora din structurile administrative din BOR sînt cultivate cumva, se socializează pe marginea lor, deci capătă o anumită răspândire și până la urmă unii se și întîlnesc cu ele în realitate, evident pentru „oamenii simpli” fiind vorba de cazul în care lor li se vorbește de milă, inclusiv cu un anumit sarcasm, în timp ce practic sînt „înjunghiați” în spate de „preamilostivi” care se cred actori în filme cu mafioți, cu „securiști”, cu torționari, cu „satrapi” și așa mai departe.
https://youtu.be/_OjVS1CuD0w?si=bHKbCko1KVGfDhYd&t=5975