[Seraphim7]

Vom continua cu cea mai relevantă dovada nonbiblica, și dinafară spațiului creștin,care poate fi considerată obiectivă despre persoana istorică a lui Iisus,care totuși deși este indirectă și nu este documentată de autor,ea este atribuită unui scriitor și istoric latin ce prezintă credibilitate.

Iată textul din Annales al istoricului Tacitus:


"Nero a dat vina pe creștini, un grup urât pentru abominațiile lor, și i-a pedepsit cu cele mai rafinate torturi. Christus, de la care își iau numele, a suferit pedeapsa extremă în timpul domniei lui Tiberius, sub unul dintre procuratorii noștri, Pontius Pilatus, și o superstiție foarte dăunătoare, astfel temporar suprimată, a izbucnit din nou nu numai în Iudeea, prima sursă a răului, ci chiar și în Roma, unde toate lucrurile îngrozitoare și rușinoase din întreaga lume își găsesc un centru și devin populare."

Acest pasaj este unul din cele mai puternice surse istorice,care atestă exista reală a unui caracter numit Christus și un grup de oameni care îl urmează.Importanta acestei mențiuni istorice,chiar daca indirect legată de Iisus,este de ordin prim, întrucât vine dinafara surselor biblice sau creștine,de la un autor obiectiv,și asta îi întărește validitatea și caracterul nealterat sau influențat de alte aspecte, precum scrierile lui Eusebiu de Cezareea,de exemplu care oferă o istorie creștină fictionalizata la fel ca multe alte texte în care se descriu de exemplu viețile sfinților și etc,unde caracterul sacru al acestora atinge cote ireale ,pe când umanitatea acestora este de multe ori ignorată sau complet eliminată.

Pe mine mă interesează persoana istorică a lui Iisus,in acest subiect,tocmai de aceea am numit postul “istoricitatea”.

Desigur,așa cum am spus,sursele obiective și de încredere care sa ofere informații despre omul Isus sunt puține.

Iar oferta teologică iese din discuție deocamdată, fiindcă doresc o abordare mai degrabă istorică, decât teologică.

Voi reaminti că până în acest moment nu s-au descoperit urme arheologice concrete care sa implice personajele centrale ale vechiului testament,de exemplu:Moise,David, Solomon, Avraam.

Deasemenea nici noul testament nu sta prea bine la acest capitol,mai ales daca ne referim la Evanghelii,sau mai exact la Iisus sau Fecioara Maria.

Însă teologia a rezolvat problema in cazul lor, invocând urcarea în trup în spațiul astral pentru amândoi.

O abordare rațională a acestui aspect,nu implică lipsă de respect sau necredința,in sensul de negare a implicațiilor creștinismului , teologiei și influenței sale în ultimele 2 milenii,asta ar fi absurd,chiar și pentru un ateu convins,iar eu nu fac parte din această categorie.

Însă la fel cum de exemplu unii rabinii sau chiar teologi creștini au căzut de acord că Adam și Eva nu au existat cu adevărat,iar pasajele din Geneza privind crearea omului și Grădina Edenului trebuie interpretate în mod alegoric(simbolic, metaforic etc),și nu literar .

Aceste treceri de la a interpreta ad literam,la a merge dincolo de cuvinte se pot aplica,din punctul multor teologi,rabini și cercetători ai religiilor,la întreaga Biblie, fără a-i diminua din relevantă și impact.

Așa,vom continua cu niste mențiuni puțin mai controversate despre Iisus,ale așa-zisului istoric Josephus Flavius,un evreu care și-a trădat neamul și a devenit unealta imperiului Roman,mai exact a Flavienilor.

Mulți istorici consideră că mențiunile (că sunt doar 2 care fac referire la Iisus),din cartea sa Testimonium Flavianum,au fost ulterior cosmetizate, îmbunătățire de către scriitori creștini,așa că voi oferi ambele variante, atât cele alterate cât și cea considerată autentică.

Iată variantele “îmbunătățite”:

„În acest timp a trăit Isus, un om înțelept, dacă poate fi numit om, căci a fost făcător de minuni, un învățător al oamenilor care primesc adevărul cu bucurie. El a atras la sine mulți evrei și mulți dintre greci. Acesta era Hristosul. Și când Pilat, la instigarea celor mai de seamă dintre noi, l-a condamnat la moarte pe cruce, cei care îl iubiseră la început nu l-au părăsit, căci li s-a arătat viu din nou a treia zi, după cum au spus profeții lui Dumnezeu aceste și alte nenumărate lucruri minunate despre el. Și chiar până în ziua de azi, încă mai există tribul creștinilor, care și-au primit numele de la el.”



„Ananus, deci, fiind un om de felul acesta și gândind că are o ocazie potrivită, deoarece Festus era mort și Albinus era încă pe drum, a convocat o adunare a judecătorilor și l-a adus înaintea lor pe fratele lui Isus, care este numit Hristos, al cărui nume era Iacov, și pe alți câțiva; și acuzându-i că au încălcat legea, i-a dat pe mâna pietrei.”

Iar aceasta ar fi variantă fără adăugiri creștine ulterioare:

„În acest timp a trăit un om înțelept numit Isus, căci el a fost făcător de minuni și un învățător al oamenilor care primesc adevărul cu bucurie. El a atras la sine mulți evrei și mulți dintre greci. Și când Pilat, la instigarea celor mai de seamă dintre noi, l-a condamnat la moarte pe cruce, cei care îl iubiseră la început nu l-au părăsit. Și chiar până în ziua de azi, încă mai există tribul creștinilor, care și-au primit numele de la el.”


Deși controversata,și scrisă de un evreu latinizat,care făcea parte din cercul Flavian,cel care așa cum am spus a fost mâna ascunsă din spatele proiectului de naștere și formare a creștinismului,ca religie,pornit de la omul Isus,pe care incerc să-l găsim dincolo de divinizarea sa ulterioară cu artificii de parfumuri elene și mesianisme iudaice.