Cu ciobul minții
Virgil Maxim
Doamne,
m-am apucat să car Lumina Ta
cu ciobul minții mele
în bojdeuca mea…
Și… nu știu ce-am făcut
fiindcă,
din ziua
și chiar din ceasu-n care-am început,
i se cojesc pereții
și cade toată tencuiala ei de lut!...
Doamne,
m-am apucat să car Lumina Ta
cu ciobul minții mele…
Și-acum, zidirea mea,
pe Stâlpii-Înțelepciunii o-nnoiesc
și-așez Icoană,
Chipu-Împărătesc,
Al Celui-ce-a-făcut,
cu darul Lui,
Din ciobul minții mele
Tron Ceresc!...