Citat:
În prealabil postat de Iorest
Ce treabă are că era pe final plimbat în scaun cu rotile episcopul locului, poate e o ficțiune, Plămădeală nu ar fi persecutat preoți deținuți politic, (...)
Nu e niciun fel de aluzie la Mitropolia Ardealului, cel puțin nu se simte decât de tine (...)
|
Evident că este o ficțiune, doar că semne legate de Mitropolia Ardealului sînt destule și mi se par probabil mai multe în comparație cu altele, excepție făcînd aluziile la „patriarhie”, în definitiv Episcopia Oradiei face parte din Mitropolia respectivă, așa că nu mi se pare ceva ieșit din comun că apar semne, motive de-acolo.
Apropo de IPS Antonie Plămădeală, acestuia îi apare și un tablou pe peretele din dreapta (din direcția privitorului) al clasei unde au loc examinările candidaților, fiind chiar primul tablou de la stînga începînd. Nu știu al cui tablou este pus sus acolo deasupra tablelor lângă cel al lui IPS Teoctist Arăpașu.
https://www.youtube.com/watch?v=_OjVS1CuD0w&t=3823s
(Apropo, știe cineva dacă la toate sediile eparhiale sînt acolo în zonă mănăstiri sau spații de tip monahal pentru femei/monahii? Poate unii care au mai umblat prin Sibiu au observat că acolo în zona de pe lângă reședința ierarhicească sînt monahii și probabil există și un spațiu de tip monahal.)
Citat:
În prealabil postat de Iorest
Să faci un film să te răfuiești cu ierarhul locului fără să spui nimic concret iarăși e o risipă de resurse.
|
Nu știu dacă ăsta ar fi scopul filmului, cred că mai degrabă este un film și despre corupția „endemică”, ingerințele nebisericești în viața Bisericii, aproape intrate cumva în „ADN-ul” unor personaje din diverse structuri de conducere ale BOR (spun „și”, avînd în vedere și partea cealaltă legată de politică etc.).
Oricum prin anumite aspecte din acest film sînt doar cumva reprezentate anumite pedepse, să le zicem așa, ale lui Dumnezeu la adresa clericilor sau cel puțin a acelora care „fluieră prin biserică”, chiar dacă perspectiva filmului e cam sumbră, suferă de o anumită veștejire suspectă, însă nu consider că ar fi pe măsura gravității și cantității de fărădelegi prin care diverși clerici (dar și, evident, dintre ceilalți ortodocși) supără, întristează pe Dumnezeu, că unele consecințe se pot vedea, pentru cine are ochi și minte să vadă, în destule aspecte ale vieții înconjurătoare, să-i zicem așa.