Citat:
În prealabil postat de CristianR
iar pentru a finaliza, dragă Demetrius, discuțiile adiacente privitoare la sursa răului și a păcatului în omenire, cred că o bună modalitate ar fi să citim cu atenție amândoi comentariul la Romani al Sf. Ioan Gură de Aur – pe care cu această ocazie l-am descoperit și eu și pe care îl găsesc pe deplin edificator: Omilia XIII |
Hristos a înviat!
Și acest link este de studiat.
Fiindcă vorbim despre păcat, mă gândesc că este trist când încercăm să îl „vopsim”, reformulând faptele cu termeni eufemistici sau nevrând să îl recunoaștem ca atare, dar este la fel de trist și greu să nu ne putem ridica din cădere... Sau să ne simțim vinovați, deși, tehnic, ne-am spovedit și am primit iertarea.
Scuze pentru divagație!