[Moroco]

În prealabil postat de Moroco

Am invatzat oare sa ne rugam mai curat si sa postim la uoua, la p-apa si la pacat, ramanand cu ceva bun din postul Pastelui si din Invierea Domnului ca sa putem si noi sa ducem mai departe lupta cea buna cu lumea legilor faradelegilor si cu pacatele pacatosilor, cu p-apa si balta, biruind toate duhurile necurate ce ne mint si ne ispitesc la necredintza prin duhurile creatiei?

”Trebuie sa incercam sa lepadam hipihotzii de balta oranj inhaitati cu muscocii doglei, duhuri rele bantuitoare, prieteni de betie aflati intru inversarea dreptei credinte, adormiti in perceptii ca sa nu traim mariti megalomanic si ingamfati labordelator in distractia scaparii la balta poftelor de sub soare ca naivii creduli ce se tzepuiesc mereu in somnul nedeosebirii sfintilor de infractori, dreptilor exemplari de idoli, Dumnezeilor Hristici de impostorii-mitomani mandrii, grozavi beroici in tradare si prosti de te sperii ce merg in pismo-gresura razbunatoare pe sfinvers spre risipire si pierzare de credinta si de viata sfanta in adevar. Trebuie sa inveti din credinta sa deosebesti toate duhurile care-ti vorbesc si cu care interactionezi ca sa stii cu ce sherporci de caine lupi cu calculator, cu ce rechini stapani-cezari si mari infractori ipocriti si ascunsi ai de a face, cu ce vicleni si desfranati, blestemati blestemaciosi, dezbinatzi dezbinatori distrugatori si ispititori stai inconjurat, cu ce instructori de ”incredere” te autotzepuiesti in linistirea potrivnica prin transmisii hipnotice si perverse, subtile, lasandu-te sedus si primindu-i sa te invete la toate prostiile si faradelegile lumii asa k lumea pacatului ”mantuitor” ca solutie matrimoniala mamoniaca negationista. Trebuie sa stii care-s vrajmasii ce-ti pun piedici, capcane si pietre in cale ca sa manci pangariri dupa modelul balacilor, balaamilor si baalamuncilor si sa deosebesti bine ce fapte fac fiecare, ce cred, ce marturisesc, incotro se indrepta cu viata lor, cu lucrarea lor, trebuie sa vezi si sa fii constient de realitate deosebindu-i chiar daca e porunca sa-i iubesti si pe ei asa ca pe cei sfinti dorindu-le la toti mantuirea. Nu poti cu diavolii si cu vrajmasii travestiti sau manifestandu-se clar sa te comporti avand impresia ca esti intre prieteni, intre frati, intre sfinti ingeri, intre flori, intre animale blande si jucause, intre bunatati ”milostive”! Chiar daca nu te razbuni pe ei ca sa implinesti porunca divina trebuie totusi sa fii constient si sa-ti dai seama ca in alcatrazul lumii cazute in care traiesti si te invarti esti inconjurat de cei mai temuti demoni si infractori, mari ipocriti ce se ascund sa nu-i dibui, sa nu-i demasti, care te tarasc si te imping numai la rau, la rele, la risipire si pierzare... de Credinta si de Dumnezeu, pentru o singfuratate desarta in care ti se pare ca va fi bine, ca poti sa-ti faci linistit si liber voile tale, inclusiv pe cele rele ascunzandu-te acolo in lume ca intr-o sticla, borcan, putz, badoaga, avand acolo in lumea din laguna toata libertatea la faradelegi si pacate de parca ele te-ar mantui si ferici, crezandu-le cu naivitate cai bune, ca pe niste rezolvari si solutiii bune si de dorit, mantuirea si pacea mintii tale si a sufletului tau speriat care tanjeste si voieste implinire si realizare de sine... lumeasca. Trebuie deci sa invatam sa ne trezim si sa ne pazim de toti electro-magnetii si de toate topogangurile raufamate in care ne ispitesc sa ne pierdem timpul si viata cu zambetele tampe ale naivilor ”indragostiti” din interes ce se corup cu infidelitatile relatiilor intamplatoare de tip surogat-nechezol ravnind cederea intr-o ”veselie” a mortii si incantarii deznadajdii totale ca alegere, ca inregimentare iresponsabila in cetatile de aparare de tip babilon, nepasandu-ne si plutind asa pierduti, incrancenati, nepasatori si singuri, parasiti ca intr-un somn al pacatului nesfarsit, in noaptea si neputinta vointei de deosebire sau in silnicia si autosilnicia fortzarii si autofortzarii la lipsa de deosebire intre duhurile inconjuratoare care, desi n-ai vrea, intra mereu in contact insistent cu tine ca sa le faci cererile, voile, ruga, dorinta, pofa, porunca... ispitindu-te la inconstientza sa te faca sa ravnesti fara constiintza cu incantare si la nedeosebirea faptelor, in care te delasi, ”bun” ca prostul, sa te contaminezi, socotindu-le deavalama pe toate un bine ”placut” de facut... defapt acel zambet al baltzii oranj e zmbetul pangaritor al pangaritzilor pacatosi ce se bucura ca avericanii cand ajung pe marte si scapa lumea de meteoriti prin filme, cand se intorc mereu la starea de necredinta si de lepadare de intzarcarea pe care ar fi trebuit s-o fi invatat la vremea cuvenita, adica in copilarie, avand impresia toti debilii ursuzi ca se intorc acasa, in marsupiul cancan-gurului, la tzatza si cornul abundentzei soarecelui uriash, unde ii va hrani si relaxa momona dandu-le de lucru si cale de parvenire la ciolane, unde se simt ei bine si sus ca in baltutza portocalie in care se linistesc ei canca-n jacuzzi din satelit lingusindu-se amagitor cu consolari retardate desi in mod evident au tradat crezand de atunci mereu invers si razbunandu-se cu maxima cruzime pe sfinvers ca nebunii de legat caci au ajuns ca si tocilarii ce se cred competenti desi au boli grave profesionale in loc sa creada drept adevarul Adevarat al vietii sfinte, al invierii si dainuirii Domnului, au crezut mai mult in furia marturisirii barfei mitomanilor satei satanizati plini de trufia mortii si a negarii existentei lui Dumnezeu, slujind cu lovituri la operatie lucrarea cea neagra a dezbinarii si distrugerii fara alternative, benevol, ca cica nu pot altfel, ca nu stiu altfel, ca cica n-ar fi altfel, mergand si tragand dupa ei suflete la pierzare, marturisind mereu minciuna, iresponsabili de incapatzanati pana la sfarsit, intariti in urgia din pisma si atzipitzi in dulcea stare a placerilor tamp-naive, bahice, fumatoare, desfranate la maxim, stari neputincioase de complacere cu nebunia in care nu mai vor sa stie adevarul si realitatea despre toate minciunile barfelor umilitor-asmutzatoare in care se delasa invinsi ca niste suflete ratate ce cad din cer ca mustele inghetzate, trecand gardul, zidul, calcand Cuvantul, promisiunea, increderea, spre balta, balta portocalie a hipihotzilor scurshi bantuiti de muscocii doglei luati drept ajutoare, vazuti ca sfinti ingerasi, prieteni, apropiati, in ciuda evidentei pangarismelor de la gura putzurilor tuturor simturilor cu care se ocupa nestingheriti nici macar de o raza de lumina a adevarului deosebitor din sufletele tzepuitzilor fraieriti ce se autotzepuiesc de frica lor si a cezarilor ca nu cumva sa-i deranjeze.”

Am citit postarea de cateva ori si am audiat parintii calugari din linkuri si inca tot nu m-am saturat sa lupt contra la niusi isfidelisinfidelis ca sa nu mai hranesc fiara neascultarii, imposturii si a barfelor murmurdare ”noutati” vergane de visisub soare ce produc de frica tradare bucuroasa si incantata de trecerea de la rau la mai rau apartinand apartinatorilor lumeurilor si de la urcare la cadere prin mita minciunii maririi de sine bagata la pangarire in vrere, in cerere, in dorinti si nazuninti.. datatoare de fire subtiri de apa desarta ca buretzii pietrei ponge mari cercetatori-cunoscatori prin indoili de intelepciuda si intzelepra de tip Coarci si Pishtii mari beroi de cipciop la pootop nouis sub soare asezonat cu palinca tzuicopedofiliforma ca remediu naturistok la neputacuzacu'.

Ai dracului pui de gloome, pui de partide de farizei ipocriti ce se omoara intre ei si care se dau victime vrednice reactionand gretos de fricos la alinierea planetelor intereselor mamoniac-stiintifice antighinion incat se aliniaz ca la comanda fara greseala si fara invartosare-inadecvare asa ca o sageata ceva mai mare, ca un ban de 100x6 facut sul asa ca o barna a dreptatii, si din aceasta frica nebuna infuriindu-se de ciuda iesita din mintzi pismashe se razbuna pripit spre distrugere ambitioasa facand pe placul ispitei, pe placul sheforcilor ispitei satanice, prostie-nebunie maxima si minciuna neputincioasa sustinand si crezand in intunericul din ascunsul din ei insisi ca cica Dumnezeu ar vrea sa faca rau omului chiar daca le este Tata, asa ca, imbecilii frustrati si deznadajduiti, din disperare si ciuda, cu ura distrug si se autodistrug cu rautate si nemultumire absurda pentru interesele partidei vrajmasilor uniti cu totii din interes ca sa faca un fel de mila-pila-vila fata de tot felul de victirepetidoli vrajitorni inchipuitzi plini de parere de sine si de ura voirii rautatii care-i face mari si tari, incat tradand fraierul pierdut face pe placul lor, pe placul tradarii, pe placul hotiei strigand si e hotii, pe placul minciunii si profitului parvenit strigand mincinoshii si ipocritii cedand minciunii si lashitatii ca un tepuitor tepuit si recidivand ca un pui de sherporc-de-caine-lupui ce se crede mare autoaparator risipind si jertfind cu nesabuinta, in dispret si detestari necuvincioase orice bine de la Dumnezeu pentru a face ceva si el ceva mai rau ca blestemul, pentru a implini si el viclenia si desfranarea lumeasca oculta a ipocritilor parveniti care se toooot ereplang de Dumnezeu ca cica le ia El puterea si energia, drepturile, cand defapt El este singurul care le da tuturor viata, credinta si putere curata, vie, din belshug.