Despre voturile monahale în timpul Sfântului Iustinian cel Mare (de la Prof. Emilian Popescu):
Citat:
Iustinian era convins că succesul armatelor depindea de harul lui Dumnezeu și că păcatele oamenilor aveau consecințe nu numai pentru mântuirea personală, ci și pentru starea generală a Imperiului. Câtă importanță acorda problemelor religioase reiese și din faptul că prin legile sale voia să aducă ordinea în Biserică și imperiu. În fruntea Codului lui Iustinian se află și o expansiune asupra Sfintei Treimi și credinței ortodoxe, precum și Simbolului Niceo-Constantinopolitan.
(...)
Iustinian a precizat granițele dintre legea laică (civilă) și cea monahală, mergând atât de departe, încât a adus corecturi și hotărârilor sinoadelor. Întreaga această legislație avea la bază obligația călugărilor de a rămâne fideli votului dat lui Dumnezeu. Cel care abandonează mănăstirea trebuie adus înapoi cu forța și, dacă pleacă din nou, trimis în armată, fără să poată beneficia de bunurile și de situația sa juridică anterioară.
|