[Seraphim7]

Un alt subiect sensibil pe care urmează să-l abordez.

Însă pentru a ieși din obscuritate, neștiință, ignoranța și pentru a ne găsi odată identitatea pentru totdeauna,ar fi cazul sa privim în ochi istoria,poate uneori, rușinoasă și lipsită de glorie, acceptând neputința, minciuna și falsele argumente,in favoarea adevărului gol goluț care ne poate deschide ochii spre realitatea pe care nu vrem încă să o acceptăm, trăind într-o iluzie perpetuă de slugărism, victimizare si copypaste kitchos…

Nu pretind veleități de istoric și sper că nici conspiraționist.Pur și simplu cu ochiul curios al căutătorului,iau informația și o pun într-o lumină sau umbră, după caz, personală, pentru a emite niște puncte de vedere.

Desigur că majoritatea istoricilor,și persoanelor care sunt interesate de istoria României/românilor nu vor avea mari surprize despre punctele de vedere pe care le voi expune.

Punctul de plecare pentru acest fragment din subiect a pornit de la o (re)lecturare a unui roman binecunoscut,scris de un irlandez,care deși se prezintă ca ficțiune,are niște elemente foarte relevante pentru noi ca țara,și a fost poate unul din cele mai bune marketinguri pentru imaginea României,și poate că încă este.

O sa redau pasajele din roman,după care le voi confrunta cu istoria ,și vom face legăturile cu restul “marilor” români,care din păcate nu prea sunt români….

Și rămâne până la urmă întrebarea cine mai sunt românii adevărați,daca mai sunt sau au fost vreodată,și până la urmă,ce sau cine suntem noi…

Ce ne definește ca popor sau țară?

Clar, ăstea sunt întrebări la care doar istoricii pot răspunde,daca vrem un răspuns corect.

Eu deocamdată incerc sa pun întrebările corecte….

„Noi, secuii, avem dreptul de a fi mândri, fiindcă în venele noastre curge sângele mai multor popoare de viteji, care s-au luptat pentru supremaţie ca leii. Aici, în vâltoarea raselor Europei, tribul ugric a adus din Islanda spiritul războinic pe care li-l insuflaseră Thor şi Wodin şi pe care luptătorii lor l-au desfăşurat cu atâta ardoare pe ţărmurile Europei, ba chiar în Asia şi în Africa, încât popoarele credeau că năvăliseră peste ei vârcolacii.
Când au ajuns pe aceste tărâmuri, i-au găsit pe huni, a căror furie agresivă măturase lumea ca un foc pustiitor, făcându-le pe popoarele sfărâmate să-i considere drept urmaşi ai acelor vrăjitoare de demult care, izgonite din Sciţia, se împerecheaseră cu demonii din deşert. Nătărăii! Ce demon sau ce vrăjitoare a fost vreodată atât de mare ca Attila, al cărui sânge curge în venele mele? (Şi-şi ridică în sus braţele.) E de mirare că suntem o rasă de cuceritori? Că atunci când maghiarii, lombarzii, avarii, bulgarii sau turcii şi-au revărsat valurile la hotarele noastre, i-am aruncat înapoi?
E de mirare că atunci când Arpad cu legiunile sale se îndrepta către câmpiile Ungariei, ne-a găsit aici, când şi-a întins stăpânirea? Că eram aici la descălecat? Iar când ungurii triumfători au început să se reverse spre răsărit, ei au pretins că se înrudesc cu secuii, încredinţându-le timp de secole apărarea fruntariilor cu turcii. Mai mult încă, datoria lor de a apăra frontiera nu a părut să ia sfârşit niciodată, căci, după cum spun turcii: „Apa doarme, dar duşmanul veghează!”.
Oare cine a primit mai bucuros decât noi, dintre cele patru naţiuni, „spada însângerată”, cine s-a strâns mai grabnic sub stindardul regelui? Când a fost spălată cea mai mare ruşine a poporului meu, ruşinea de la Kosovo, atunci când steagurile valahe şi maghiare s-au plecat în faţa Semilunii, oare nu un voievod din seminţia mea a trecut Dunărea şi l-a înfrânt pe turc, în ţara lui? Într-adevăr, a fost un Dracula!
Fie-i blestemat fratele-i nemernic care, odată învins, şi-a vândut turcilor neamul, aruncându-l în robie ruşinoasă! Şi nu tot Dracula l-a inspirat pe un vlăstar din spiţa sa, care mai apoi a trecut iar şi iar Dunărea năvălind peste turci? Şi care, după ce bătuse în retragere, a revenit la atac în atâtea rânduri, până când câmpul de luptă s-a umplut de sângele oştenilor săi, ca şi cum ar fi ştiut că va repurta singur victoria finală? S-a spus că se gândea numai la sine. Dar la ce e bună prostimea fără căpetenie? Unde ar duce războiul fără o minte şi o inimă care să-l îndrume? Pe urmă, după bătălia de la Mohács, când am izbutit să scuturăm jugul maghiar, noi, cei din sângele lui Dracula, am fost din nou printre conducătorii poporului, căci cugetul nostru nu-şi găsea alinare câtă vreme nu eram liberi.
Da, tinere domn, secuii – Drăculeştii fiind inima, cugetul şi spada lor – se pot lăuda a fi înfăptuit ceea ce nişte parveniţi ca Habsburgii şi Romanovii n-au izbutit nicicând. Dar vremea războaielor a apus. Sângele e un lucru prea preţios în aceste zile de pace dezonorantă, iar gloria acestor mari seminţii rămâne numai o poveste frumoasă.”(Bram Stocker,Dracula)


Probabil nicio carte de istorie nu a izbutit să facă ce a reușit acest roman, și anume să pună Romania pe harta lumii.

Acuma sa ne punem in locul cititorului român care știe de la școala că Vlad Tepes,Stefan cel Mare,Mircea cel Bătrân,Mihai Viteazul etc …Toți aceștia sunt domnitori români,care au luptat pentru țara,care etc….

Să presupunem că acest cititor știe că Dracula este asociat cu Vlad Țepeș,și ajunge la fragmentul citat de mine unde Țepeș spune “noi secuii”,”Attila…al cărui sânge curge prin mine “,”secuii -Draculestii”....

Zici,acolo, stai puțin, păi da Țepeș,Dracula e român măi, cum zici că-i secui,și hun și etc ….Te gândești că totuși este doar un roman, nu-i istorie…..Dar totuși poate vrei sa verifici….

Hai sa facem niște legături întâi între cei mai cunoscuți domnitori “români”..

Luăm pe Stefan cel Mare,Mircea cel Bătrân și Mihai Viteazul….Ajungem imd și la Vlad Țepeș,care zice că e secui și cu sânge de hun(zice Bram ăsta irlandezu,da sa vedem de ce)

Poate pare plictisitor și obositor sa faci genealogie și legături…Eh asa eu și eu pierd ore bune frunzărind biografii…

Luăm prima dată pe Ștefănel, că este cel mai cel și sfânt pe deasupra,și mare(trecând peste aparentele mele ironii și glume stupide, respectul meu față de istoria, țara și neamul nostru se poate vedea prin faptul că tratez,cercetez pasionat constant asta,plus incerc sa fac totul mai digerabil și să evit sa adorm pe cei care au placerea sa citească, și să provoc la studiu individual pe cine vrea sa descopere istoria noastră)

Deci Stefan a avut 3 soții ,una din Kiev,una bizantină din neamul Paleologilor și ultima mai autohtonă,dar totuși de viță “domnească” și surprize surprize,nepoata lui Vlad Țeapă….Se pare că lui Ștefan nu-i prea plăceau româncele.

Totuși dacă mergem puțin în spate sa vedem originile femeilor din jurul clasei domnești ce a condus Moldova,vom regăsi polononeze, lituaniene etc.

Trebuie menționat că două case relevante au condus Moldova, Bogdăneștii, adică cei de la Bogdan 1 care s-a urcat pe cal în Maramureș și a descălecat in Moldova și Mușatinii care au ți-au lăsat pe cap nuvela lui Lăpușneanu,acesta a preferat o soție pe jumătate sârboaica, adică pe fata lui Petru Rareș,care avea o full sârboaică.

Bun am cam înțeles cum Moldova nu a avut “doamne” românce aproape deloc.

Să vedem pe Mircea cel Bătrân cum o ducea….

Eh Mirciulica nu s-a lăsat mai prejos,nu și-a luat nici sârboaice,nici lituaniene sau poloneze ,a ales o unguroaica.Insa a fost totuși mai cumpătat decât bunicul său Nicolae Alexandru,care și-a luat 3 soții tot unguroaice.

Eh însă acum ajungem la străbunicul lui Mircea cel Bătrân,și anume Basarab 1,care cică ar fi întemeiat Tara Românească și implicit dinastia Basarabilor.

Dar aici se cam taie filmul….Acest Basarab este fiul lui Thecomer/Tihomir /Tugomir….Cum vreți voi să ziceți,și acesta cică ar fi de origine cumană.

Nu știu zău da numai românească nu am văzut-o până acum…Istoria noastră…


Bun,deci și aici istoria are lacune grave , nu-i de mirare că Roxin și-a inventat propria lui istorie unde suntem toți daci, chiar și pe Lună au fost prima dată dacii și au venit și au inventat scrisul pe câteva table la tartaria,dupa care i-au trimis lui Zamolxe 4 nave extraterestre îngropate acum in Bucegi.

Dar din păcate trebuie sa acceptăm că domnitorii noștri nici ei înșiși nu erau români(decât în mică măsură, uneori deloc),erau mai degrabă vasali la unguri, turci, polonezi etc.

Va urma….