În fine. Pentru noi, fie c-a fost păcătos, fie că n-a fost păcătos, campionatul s-a terminat. Fotbaliștii noștri pot continua cariera pământească de fotbaliști, pentru noile lucrări din anii 2025-2026, ideal ar fi să împletească bine munca lor cu credința, fără să facă un idol din sport.
Fiecare om își are lucrarea sa, nu toți primesc chemare de la Domnul să fie clerici sau călugări (în Ortodoxie, bineînțeles, nu în vreo altă credință aiurea!), și atunci, fotbaliștii care sunt credincioși își fac treaba întru slava lui Dumnezeu și nu li se socotește ca deșertăciune faptul că bat mingea, dacă reușesc să joace cu credință în Dumnezeu, fără ahtiere păcătoasă și servind ca exemplu bun prin duhul (sau spiritul) pe care îl transmit! În caz contrar - și din păcate mai probabil și mai realist - ei slujesc mingea și nu pe Domnul!
Deocamdată, epopeea s-a terminat. Nu este cazul să plângem pe pereți de ciudă că am pierdut, și aceasta este o suferință și o deznădejde idolatră, și un șarpe al furiei care consumă sufletul. Dacă vrem să fim creștini, sigur nu merită să facem așa. Fotbaliștii își vor sufleca mânecile și vor merge spre anii 2025 și 2026, iar noi, ceilalți, mai departe cu ale noastre, toți sub ochii Domnului și cu calendarele rânduite ale vieților noastre. Și desigur, huliganismul și ultrasismul sunt păcate!
Fiecare om are un campionat la el în suflet, iar câștigarea lui se numește mântuire!
__________________
La sfârșitul lumii, toți vom învia!
|